Dizolvarea societăților comerciale

Capitolul I. Noțiuni introductive cu privire la societățile comerciale

“Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, în scop de a împărți foloasele ce ar putea deriva”. (Codul civil român, art. 1491).

Definiția citată enunță trei componente principale care ar trebui să fie reunite cumulativ pentru existența valabilă a unei asemenea entități, și anume:

- necesitatea încheierii unui contract, denumit și pact societar;

- constituirea unui fond comun, alcătuit din aporturi ale membrilor;

- scopul asociaților este de a realiza câștiguri și de a le împărți între ei.

În planul dreptului, conceptul de societate comercială implică asocierea unor persoane fizice sau juridice, care pun în comun anumite valori patrimoniale în vederea desfașurării unei activități economice și a împarțirii beneficiilor rezultate. Concepută ca un organism autonom căruia legea i-a conferit personalitate juridică, societatea comercială a apărut ca urmare a unor cauze economice și sociale, pe măsură ce acțiunile individuale nu au mai corespuns necesității de a îndeplini activități economice de amploare.

Din punct de vedere juridic putem identifica o serie de trăsături fundamentale ale societăților comerciale, precum:

- grupare de persoane și de bunuri (capitaluri) în scop lucrativ; asociații urmăresc realizarea și împărțirea beneficiilor;

- voința comună a asociaților de a conlucra în vederea obținerii de câștiguri;

- ia naștere printr-un contract de societate, numit Act Constitutiv (contribuții ale asociaților = aporturi, intenția de a desfășura în comun o anumită activitate cât și obținerea și partajarea beneficiului) astfel încât, contractul de societate are caracter de bi sau plurilateral, cu titlu oneros, comutativ, cu executarea succesivă și consensual.

Prin urmare, pe baza elementelor enunțate, societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui act constitutiv și beneficiind de personalitate juridică, în care societarii se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț, în scopul realizării și împărțirii beneficiilor rezultate.

Legea nr. 31/1990 reglementează: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acțiuni, societatea în comandită pe acțiuni și societatea cu răspundere limitată iar pentru alte domenii cum ar fi cel bancar, de asigurări etc. au fost adoptate reglementări speciale. Un moment crucial în formarea dreptului comercial îl constituie adoptarea în 1807 a Codului Comercial francez. Prin această reglementare anumite acte și operațiuni au fost scoase din dreptul civil dându-li-se o reglementare nouă, corespunzătoare schimbului și circulației mărfurilor.

În legislația românească, prima reglementare amplă a societăților comerciale și distinctă de cea a societăților civile prevăzută de Codul civil a fost realizată de Codul comercial din 1887. Inspirat de reglementările cuprinse în Codul comercial italian din 1882 Codul comercial din 1887 instituia ca forme de societăți comerciale societatea în nume colectiv,societatea în comandită și societatea anonimă.

Regimul juridic al societăților comerciale a fost reglementat inițial în Codul comercial, Cartea I, Titlul VIII(art.77-269), intitulat "Despre societăți și despre asociațiuni comerciale". Începând din anul 1990, dispozițiile legale referitoare la societățile comerciale au fost înlocuite cu o nouă reglementare, care formeaza obiectul Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale.

Prin adoptarea Legii nr.31/1990, dispozițiile Codului comercial privind societățile comerciale au fost abrogate, exceptând dispozițiile referitoare la asociația in participațiune (art.251-256) și a celor privind asociația de asigurare mutual (art.257-263).

Cap. II Dizolvarea societăților comerciale

1. Noțiunea de dizolvare a societăților comerciale

În legislația în vigoare, nu există o definiție a termenului de „dizolvare”, cadrul legal menționând numai elementele care duc la dizolvarea unei societăți comerciale. Astfel, prevederile Codului civil fac referire la modalitățile de „încetare a societății”, în timp ce Legea nr. 31/1990 face referire la „dizolvarea” societăților comerciale.

Ambele referiri nu prezintă altceva decât modalitatea juridică de încetare a unei societăți. Cu toate acestea, prevederile Legii nr. 31/1990 menționează că societatea care intră în procedura divizării își păstrează personalitatea juridică până la lichidarea acesteia.

Dizolvarea societăților comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalității juridice a acestora, formată dintr-un ansamblu de operațiuni care au ca urmare lichidarea patrimoniului societăților în cauză.

Aceste operațiuni se referă la hotărârea de dizolvare a societății și aducerea ei la cunoștința celor interesați. Potrivit legii, hotărârea privind dizolvarea societății este luată, după caz, de adunarea asociaților ori de instanța judecătorească. Excepțional, dizolvarea societății se produce în temeiul legii.

Cum se poate observa, dizolvarea privește însăși societatea comercială ca entitate juridică, iar nu încetarea actului constitutiv al societății.