Dobândirea cetățeniei române

Pentru a putea fi exercitata, puterea de stat necesita doua elemente indispensabile: o polpulatie, care sa ii fixeze limitele personale si un teritoriu, care sa ii fixeze limitele spatiale. Aceste elemente insumate conduc la o definitie in sens larg a statului. Conceptul de populatie este analizat in cadrul dreptului constitutional prin prisma notiunii de cetatenie si a celei de drepturi si libertati fundamentale ale cetateanului.

I.1. Definitia cetateniei romane

Cetatenia romana trebuie considerata ca “acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanante social-economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutia si de legile Romaniei. ”

Cetatenia intereseaza nu numai dreptul constitutional, ci in egala masura si dreptul international, dreptul familiei etc., fiind prin excelenta o notiune interdisciplinara. Constitutia si legile confera cetatenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), in timp ce persoanelor care nu au aceasta calitate nu le confera decat o parte din aceste drepturi. Strainii si persoanele fara cetatenie nu se pot bucura de toate drepturile politice, deoarece numai cetatenii exercita puterea la nivel statal, prin urmare numai ei pot participa la guvernarea societatii din care fac parte si de destinele careia sunt legati. Totodata, numai cetatenilor li se cer anumite obligatii, cum ar fi obligatia de aparare a patriei sau de aparare a tarii.

I.2.Sensurile notiunii de cetatenie:

- juridic

- politic

Notiunea de cetatenie are in stiinta dreptului constitutional doua acceptiuni. In primul rand, notiunea de cetatenie este utilizata pentru a desemna o institutie juridica, adica o grupare de norme juridice cu un obiect comun de reglementare. Dar, notiunea de cetatenie este folosita si pentru a caracteriza conditia (starea) juridica ce se creeaza acelor persoane care au calitatea de cetateean. In aceasata a doua acceptiune, cetatenia se axeaza in jurul ideii de subiect de drept si numai aici se vorbeste de cetatenia unei persoane, dobandirea si pierderea cetateniei.

O definitie considerata corecta priveste cetatenia ca fiind legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Aceasta legatura se exprima prin totalitatea drepturilor si obligatiilor reciproce dintre o persoana si statul al carei cetatean este; in plus, aceasata este o legatura juridica speciala, reflectata si pe plan extern, pastrata si prelungita orunde s-ar gasi persoana, in statul sau de origine, in alt stat, pe mare, in cer sau in cosmos.

II. Modurile de dobandire a cetateniei romane

In general, in lume, dobandirea cetateniei se poate realiza in conformitate cu doua principii: ius sanguinis (dreptul sangelui) si ius soli sau ius loci (dreptul locului, adica ateritoriului pe care s-a nascut o persoana). Aceste doua moduri de dobandire a cetateniei, denumite si originare, sunt aplicate de diferitele state fie separat, fie combinate. Alegerii unuia sau altuia din aceste doua moduri originare de dobandire a cetateniei se datoreaza intereselor concrete pe care le are fiecare stat sau popor in parte. Conform principiului ius sanguinis, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste din parinti care, amandoi sau numai unul, au cetatenia statului respectiv. Conform principiului ius loci, copilul devine catteanul unui stat daca se naste pe teritoriul statului respectiv. Cat priveste acest sistem, se considera ca ar avea numeroase neajunsuri, intrucat, atunci cand parintii nu au cetatenia statului unde s-a nascut copilul, este putin probabil ca acesta sa doreasca intr-adevar sa ramana cetatean al statului respectiv, el fiind atasat prin familia sa unui alt stat.

In dreptul roman a fost adoptat ca mod originar de dobandire a cetateniei principiul ius sanguinius, el fiind expresia legaturii dintre parinti si copii, a continuitatii neintrerupre pe pamantul stramosesc a generatiilor care au luptat pentru implinirea idealurilor de libertate sociala si nationala.

Alaturi de acest mod originar, Legea cetateniei romane stabileste si patru moduri derivate de dobandire a cetateniei romane, care sa inlesneasca persoanelor ce nu s-au nascut din parinti cetateni romani sa se integreze in societatea romaneasca, daca cer acest lucru si daca li se autorizeaza.