Domiciliul

1.1. Notiunea, reglementarea si importanta juridica a domiciliului

Potrivit art. 13 din Decretul nr. 31/1954, „domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea îsi are locuinta statornica sau principala”, iar art. 24 alin. 1 din Legea nr. 105/1996 dispune ca „domiciliul persoanelor fizice... este adresa din localitatea unde acestea îsi au locuinta statornica”.

Facând abstractie de felurile domiciliului, acesta poate fi definit, în general, ca acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza în spatiu, prin indicarea unui loc având aceasta semnificatie juridica .

Domiciliul persoanei fizice prezinta importanta juridica sub mai multe aspecte. Astfel, în dreptul civil, domiciliul prezinta importanta: în materie succesorala, locul deschiderii succesiunii fiind cel al ultimului domiciliu al defunctului; în ceea ce priveste executarea unor obligatii civile, în sensul ca executarea obligatiilor pentru care nu s-a stabilit un anume loc de executare prin contract si al caror obiect nu îl constituie bunuri individual determinate se face la domiciliul debitorului; în materia capacitatii civile etc. Domiciliul prezinta importanta si în alte ramuri de drept, spre exemplu, în dreptul procesual civil, el determina, în principiu, stabilirea instantei competente din punct de vedere teritorial, locul comunicarii actelor de procedura etc.

1. 2. Felurile domiciliului

În functie de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri:

a) domiciliul de drept comun;

b) domiciliul legal;

c) domiciliul ales, numit si domiciliul conventional, care însa nu reprezinta un veritabil domiciliu.

1. 2. 1. Domiciliul de drept comun

Domiciliul de drept comun are ca titular, în principiu, persoana cu capacitate de exercitiu deplina.

În mod exceptional, si minorul cu capacitate de exercitiu restrânsa poate avea domiciliu de drept comun. Astfel, potrivit art. 102 C. fam., autoritatea tutelara poate încuviinta copilului, la cererea acestuia, dupa împlinirea vârstei de 14 ani, sa îsi schimbe felul învataturii ori pregatirii profesionale stabilite de parinti ori sa aiba o locuinta pe care o cere desavârsirea învataturii ori pregatirii profesionale.

În lipsa unei dispozitii legale, care sa reglementeze stabilirea domiciliului de drept comun, urmeaza sa admitem ca, la majorat, persoana fizica îsi vede convertit domiciliul legal în domiciliul de drept comun.

Dovada domiciliului de drept comun se face cu cartea de identitate. Însa, mentiunea din cartea de identitate cu privire la domiciliu unei persoane nu are efect constitutiv cât priveste determinarea acestuia, ci numai caracter de evidenta a persoanei respective. De aceea, daca domiciliul persoanei se afla într-un alt loc decât cel care rezulta din cartea de identitate, dovada acestuia poate fi facuta, în principiu, cu orice mijloc de proba.

1. 2. 1. Domiciliul legal

Prin domiciliu legal se întelege acel domiciliu care este stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane fizice.

Caracteristicile domiciliului legal sunt urmatoarele: este stabilit prin lege, are semnificatia unei masuri de ocrotire a anumitor persoane fizice, coincide cu domiciliul de drept comun al persoanei fizice care exercita ocrotirea.

Potrivit actualei reglementari, au domiciliul legal:

- minorul , care are domiciliul legal la parintii sai ori, dupa caz, la parintele la care locuieste statornic, la parintele care îl ocroteste sau la tutore;