Donația Deghizată

1. NOŢIUNE

Donaţia deghizată reprezintă acea donaţie ascunsă sub forma unui act juridic cu titlu oneros. Există deci o simulaţie: între părţi se încheie un act real, secret, cu titlu gratuit (o donaţie), dar şi un act aparent, cu titlu oneros, menit să ascundă terţilor operaţiunea realmente incheiată între părti. În esenţă, este vorba de un act public simulat, care ascunde o donatie (deghizare totala, prin care se ascunde natura gratuită a contractului secret) cum este, de exemplu, cazul unei donaţii ascunse sub forma unei vânzări.

In cazul simulaţiei prin deghizare parţială - numai a unor elemente ale contractului secret (de exemplu, în actul public se trece un preţ mai mic sau mai

mare decat cel real, prevăzut în actul secret) - nu suntem în prezenţa unei donaţii

deghizate. Evident, nici în cazul simulaţiei totale, dacă actul aparent, anihilat total sub raportul efectelor prin contrainscris, imbracă forma unei donaţii, actul fictiv nu reprezintă o donaţie deghizată.

În literatura juridică au fost exprimate diverse opinii cu privire la întinderea noţiunii de „donaţie deghizată”, unii autori apreciind că donaţia deghizată se poate prezenta numai sub aparenţa unui contract cu titlu oneros sau sub forma interpunerii de persoane, pe când alţii au o viziune mai largă, considerând că donaţia este deghizată când aceasta apare într-o altă operaţiune juridică. Un exemplu în acest sens îl reprezintă cazul când una din părţi declară în mod fals că a primit un echivalent bănesc în schimbul folosului prestat de ea, pe când în realitate nu a primit nimic sau când una din părţi recunoaşte o datorie care nu există în realitate.

2. CONDIŢII DE FOND

În măsura în care actele simulate sunt recunoscute ca valabile în dreptul nostru , donaţiile deghizate sunt şi ele valabile, fiind consacrate ca atare qvasiunanim în doctrină şi jurisprudenţă . Donaţia deghizată, care intruneste conditiile generate de validitate a contractelor - in special se pune problema cauzei licite – este valabilă.

Având însă în vedere faptul că donaţia deghizată constituie o adevarată donaţie, ea este supusă şi regulilor de fond prevăzute special pentru donaţii (capacitate, irevocabilitate de gradul II, reductiune, raport, revocare in cazurile prevazute de lege). Deci, pentru donaţia deghizată se aplică aceleaşi reguli de fond care s-ar aplica şi dacă donatia ar fi aparentă.

Cauza

Cauza este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil. În afară de art. 948 pct. 4 C.civ. care se referă la „o cauză licită”, ca o condiţie esenţială a contractului, acestei condţii a actului juridic îi mai sunt consacrate art. 966-968 C. civ.

Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: să existe, să fie reală, să fie licită şi morală. Ultima condiţie este prevăzută de art. 966 C. civ. („obligaţia...nelicită nu poate avea nici un efect”), sancţiunea care intervine fiind nulitatea absolută a actului juridic respectiv. Conţinutul ei este precizat de art. 968 C. civ., potrivit căruia „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”.

În decizia civilă nr. 755/1955 a Tribunalului regional Bacău s-a statuat că vânzarea care ascunde o donaţie bazată nu pe intenţia de liberalitate, ci pe o contraprestaţie cu caracter ilicit este nulă datorită caracterului ilicit al cauzei. Instanţa constată nulitatea absolută a donaţiei, considerându-o contrară bunelor moravuri, acesta fiind chiar motivul deghizării ei.

Într-o altă speţă ( decizia nr. 940/1982, a Tribunalui Judeţean Suceava) se arată că în situaţia în care se încheie un contract de vanzare-cumpărare al unui imobil, care de fapt ascunde o donaţie deghizată, actul nu poate fi declarat nul în mod absolut, ca fiind bazat pe cauza ilicită şi anume continuarea relaţiilor de concubinaj, de vreme ce între părţi existau relaţii de afecţiune, iar concubina l-a ingrijit efectiv pe concubin, iar la o lună dupa perfectarea actului de vanzare-cumparare, părţile s-au căsătorit.

Capacitatea

Există anumite dispoziţii speciale, derogatorii de la regulile generale, cu privire la capacitatea părţilor contractante, stabilind anumite incapacităţi speciale de a dispune şi de a primi prin intermediul contractului de donaţie, dispoziţii care se aplică şi donaţiilor deghizate.

Prin decizia Colegiului Civil nr. 84/1954 s-a statuat că donaţia deghizată este valabilă atunci când se face în favoarea unui minor. Nulitatea care sancţionează îndeplinirea neregulată a formelor de acceptare a unei donaţii de către un minor are caracter relativ şi poate fi invocată exclusiv de persoana lipsită de capacitate ocrotită prin dispoziţiile art. 815. În speţă reclamantul l-a chemat în judecată pe fiul său pentru a se anula actul de vânzare-cumpărare referitor la un imobil (teren).

Tribunalul Regional califică actul ca o donaţie deghizată iar apoi consideră actul nul ca donaţie în baza art. 812 C. civ. Conform acestui articol se sancţionează cu nulitatea liberalităţile făcute în favoarea unui incapabil deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros, motivându-se că în momentul încheierii actului pârâtul era minor şi deci incapabil. Însă art. 812 C. civ. prevede sancţiunea nulităţii absolute pentru liberalităţile făcute incapabililor arătaţi în art. 810C.civ.,minorul neîncadrându-se în această categorie. Prin urmare, aplicând dispoziţia art. 812 C. civ. unui minor care nu este incapabil de a primi o donaţie în sensul art. 810 C. civ., Tribunalul Regional Bucureşti a aplicat legea în mod greşit.

Un alt articol luat în discuţie este art. 815 C. civ. referitor la donaţiile făcute unor minori neemancipaţi, donaţii ce se acceptă de tutore sau părinte. Nesocotirea acestei dispoziţii se sancţionează cu nulitatea relativă care poate fi invocată exclusiv de incapabil, pentru ocrotirea căruia a fost creată şi nu de persoana majoră capabilă, care a dispus în favoarea minorului.

Pe baza acestor argumente se va admite recursul pârâtului deoarece instanţa de apel a greşit atunci când a anulat actul de donaţie pe consideraţia nerespectării formelor prevăzute de art. 815 C civ. la cererea reclamantului donator care avea capacitate deplină de a dispune de bunurile sale.

Prin decizia civila nr 731/ 1923 a judecătoriei Ocolului 2 Câmpulung, instanţa consideră că prohibiţia instituită prin art. 810 C. civ reprezintă o prezumtie jure et de jure care nu poate fi răsturnată prin dovada contrară. În speţă incapacitatea preotului reiese atât din asecendeţa morala pe care acesta o avea asupra muribundului cât şi din abuzul de influenţă pe care l-a avut aspura acestuia.