Drept Bisericesc

Organele deliberative şi executive, locale şi centrale,

ale Bisericii Ortodoxe Române

Activitatea jurisdicţională sau conducătoare a Bisericii a fost şi ea împărţită, după modelul statului, mai mult sau mai puţin întemeiat, în trei secţiuni: activitate legislativă sau deliberativă, activitate executivă şi activitate judecătorească.

Prevederile legale bisericeşti privitoare la organele sus menţionate se găsesc în principal în Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române adoptat în anul 1949, cu modificările ulterioare, act normativ bisericesc ce constituie Constituţia Bisericii Ortodoxe Române, şi care a fost completat de o serie de regulamente de aplicare.

A. Organele centrale

Biserica Ortodoxă Română are ca organe centrale deliberative Sfântul Sinod şi Adunarea Naţională Bisericească; iar ca organe centrale executive: Consiliul Naţional Bisericesc şi Administraţia Patriarhală.

Hotărârile organelor centrale sunt obligatorii pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română.

A. Sfântul Sinod (art. 9-15 Statut)

Sfântul Sinod este cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate chestiunile spirituale şi canonice, precum şi pentru cele bisericeşti de orice natură date în competenţa sa.

Principalele atribuţiuni ale Sfântului Sinod sunt:

- este forul suprem în materie dogmatică, canonică şi de cult

a. A păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului cu Biserica Ecumenică a Răsăritului şi cu celelalte Biserici Ortodoxe;

b. A păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului în Biserica Ortodoxă Română;

c. A trata orice chestiune dogmatică, canonică şi a cultului şi a o rezolva în conformitate cu învăţătura Bisericii Ecumenice a Răsăritului;

d. A-şi da avizul asupra proiectelor de legi referitoare la Biserica Ortodoxă Română;

e. A examina dacă alegerile de Patriarh, Mitropoliţi, Arhiepiscopi şi Episcopi s-au săvârşit cu respectarea normelor legale în vigoare şi dacă cei aleşi îndeplinesc condiţiile canonice;

f. A emite gramata pentru întronizarea Patriarhului;

g. A alege, când ar fi cazul, pe Episcopii românilor ortodocşi de peste hotare;

h. A hotărî asupra cererilor de retragere a membrilor săi;

i. A acorda concedii mai mari de trei luni membrilor săi;

j. A judeca cu competenţă exclusivă şi în conformitate cu dispoziţiile sfintelor canoane, pe membrii săi pentru abaterile bisericeşti de orice natură;

k. A judeca recursurile clericilor în materie de caterisire;

l. A îndruma şi supraveghea ca activitatea organelor executive din Eparhii, Mitropolii şi de la Patriarhie să se desfăşoare potrivit normelor legale;

m. A iniţia, autoriza şi supraveghea tipărirea de cărţi de ritual şi de icoane religioase pentru trebuinţele cultului;

n. A executa toate atribuţiile legale cu privire la învăţământul pentru pregătirea personalului cultului de toate gradele;

o. A stabili programele şi normele activităţii de catehizare;

p. A lua măsuri pentru promovarea vieţii religioase şi moralităţii clerului;

r. A iniţia, autoriza şi supraveghea traducerea, editarea şi răspândirea Sfintei Scripturi, atât pentru uzul clerului, cât şi al credincioşilor;

s. A iniţia, autoriza şi supraveghea răspândirea a tot felul de cărţi şi obiecte cu caracter religios, pentru întărirea moralităţii şi religiozităţii credincioşilor;

t. A supraveghea şi controla din punct de vedere dogmatic, moral şi artistic, operele de literatură şi artă bisericească ortodoxă;

u. A hotărî conform canoanelor asupra chestiunilor de orice natură care intră în competenţa sa, precum şi asupra celor care nu sunt date prin legi, statute sau regulamente în competenţa vreunui alt organ bisericesc;

v. A interpreta cu caracter obligatoriu pentru toate organele bisericeşti, dispoziţiunile statutare sau regulamentare proprii.

Sfântul Sinod se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi toţi Mitropoliţii, Arhiepiscopii, Episcopii eparhioţi, Episcopii-Vicari şi Arhiereii-Vicari în funcţiune, ca membri. În lipsa Patriarhului, preşedinte al Sfântului Sinod este Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iar în lipsa acestuia, Mitropolitul Ardealului, urmând apoi al Olteniei, al Banatului sau cel mai vechi Arhiepiscop sau Episcop în hirotonie.

Sfântul Sinod se întruneşte în sesiune ordinară o dată pe an, iar în sesiune extraordinară ori de câte ori va fi nevoie. Convocarea, cu arătarea ordinii de zi se va face de către Preşedintele Sfântului Sinod, în timp util.

Sfântul Sinod este valabil constituit cu prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul membrilor săi. El ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.

Sfântul Sinod poate chema la consfătuire pe reprezentanţii clerului, ai mânăstirilor şi ai învăţământului teologic.

B. Sinodul Permanent

În timpul dintre sesiunile Sfântului Sinod, funcţionează Sinodul Permanent care exercită o parte dintre atribuţiile Sfântului Sinod.

Sinodul Permanent se compune din Patriarh, ca Preşedinte şi Mitropoliţii în funcţiune, ca membri.

Sinodul Permanent se întruneşte la convocarea Preşedintelui său, ori de câte ori va fi nevoie. El ia hotărâri valabile, cu votul majorităţii membrilor săi.

Adunarea Naţională Bisericească

Adunarea Naţională Bisericească este organul reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate chestiunile economico-administrative, precum şi pentru cele care nu intră în competenţa Sfântului Sinod.

Atribuţiile Adunării Naţionale Bisericeşti sunt:

a. A susţine interesele şi drepturile Bisericii Ortodoxe Române;

b. A reglementa şi conduce treburile patrimoniale, culturale, fundaţionale şi epitropeşti ale întregii Biserici;

c. A susţine aşezămintele culturale, filantropice şi economice ale Bisericii;

d. A stabili mijloacele de ajutorare a organelor şi aşezămintelor bisericeşti şi de cultură religioasă, precum şi pentru Institutul Biblic;

e. A hotărî asupra schimbării titulaturii Mitropoliilor, Arhiepiscopiilor şi Episcopiilor, a întinderii lor teritoriale şi a înfiinţării de noi Eparhii;

f. A alege pe membrii Consiliului Naţional Bisericesc;

g. A examina raportul general anual, întocmit de Consiliul Naţional Bisericesc şi a hotărî măsurile ce trebuie luate pentru o bună chivernisire a treburilor bisericeşti;

h. A hotărî asupra administrării bunurilor bisericeşti, a fundaţiilor şi instituţiilor centrale bisericeşti, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

i. A vota bugetul general al Patriarhiei, a verifica şi aproba contul de gestiune, dimpreună cu bugetul şi contul de gestiune anexă ale Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române;

j. A îndruma, verifica şi controla administraţia şi gestiunea bunurilor părţilor componente ale Bisericii;

k. A exercita orice atribuţiuni care îi sunt date prin legi şi regulamente.

Adunarea Naţională Bisericească se compune din câte trei reprezentanţi ai fiecărei Eparhii, un cleric şi doi mireni, delegaţi din Adunările Eparhiale respective, pe termen de patru ani.

Membrii Sfântului Sinod fac parte de drept din Adunarea Naţională Bisericească.

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti este Patriarhul, iar în lipsă, unul dintre Mitropoliţii, Arhiepiscopii sau Episcopii în funcţiune

Adunarea Naţională Bisericească se întruneşte la convocarea Preşedintelui, în sesiune ordinară, odată pe an, iar în sesiuni extraordinare ori de câte ori va fi nevoie.

Adunarea Naţională Bisericească este valabil constituită cu prezenţa majorităţii membrilor săi şi ia hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.