Drept comercial

1. Notiunea, obiectul si definitia dreptului comercial

Notiunea de comert este folosita in mai multe sensuri:

- sens etimologic: provine din cuvantul latin „comercium” care reprezinta justapunere a cuvintelor „cu” si „mertz”, care inseamna „cu marfa”, adica operatiuni cu marfuri.

- sens economic: apare ca o activitate al carei scop este schimbul si circulatia marfurilor de la producator la consumator.

- sens juridic: notiunea are un sens mai larg decat sensul economic al acestuia, deoarece pe langa operatiuni de schimb si circulatie sunt avute in vedere in acest sens si activitatile de productie (realizate de producator), de prestare de servicii (realizate de antrepenori sau prestatori de servicii), de executare de lucrari si operatiuni de punere in circulatie.

Dreptul comercial are o sfera mai cuprinzatoare deoarece el cuprinde normele care reglementeaza activitatile specifice.

In ceea ce priveste obiectul dreptului comercial, potrivit conceptiei clasice, exista 2 sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial:

- sitemul obiectiv: care are ca obiect normele juridice aplicabile comertului, adica acelor acte juridice, fapte juridice si operatiuni economice calificate de lege ca fapte de comert, indiferent de persoana care le savarseste. Acest sistem a fost inspirat de ideile Revolutiei Franceze de la 1789, pentru suprimarea corporatilor existente la acea vreme. Acest sistem a inspirat reglementarea comertului din alte tari.

- sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comerciantilor si din acest punct de vedere este un drept profesional, care se aplica tuturor persoanelor care au calitatea de comercianti. Acest sistem a stat la baza primelor reglementari legale ale activitatii comerciale, anterioare codificarii dreptul comercial de la inceputul secolului XIX. Ulterior sistemul subiect a fost adoptat de codul comercial german din 1900, valabil pana in prezent. (are la baza sistemul obiectiv).

Articolul 3 din codul comercial stabileste actele juridice, faptele juridice si operatiunile economice considerate fapte de comert, carora li se aplica codul comercial (si legile comerciale speciale), indiferent de persoana care le savarseste (are sau nu calitatea de comerciant).

Dreptul comercial - act de comert, fapt de comert

Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comert si comerciale.

Definitie: dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile:

- raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor sau faptelor considerate de lege de comert;

- raporturilor juridice la care participa persoane care au calitatea de comercianti.

Izvoarele dreptului comercial

Izvoarele normative (acte normative):

- Costitutia Romaniei - care reglementeaza principiile acitivitatii economice

- Codul Comercial - reglementarea de baza a activitatii comerciale, are in vedere institutiile fundamentale ale dreptului comercial (fapte de comert, obligatii comerciale, comercianti)

- Legile comerciale speciale: deoarece nu tot dreptul comercial se gaseste in codul comercial

- Legile comerciale generale: legea 31/90, legea 26/0 (registrul comertului), legea 11/90, legea cambiei si biletului la ordin, legea cecului

- Decrete legi: legea 54/90 - organizarea, desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative

- Hotararile si ordonantele de guvern: ordonanta 21/92 - privind protecsia consumatorului

- Normele, regulamentele si ordinele adopatate de organele competente

- Codul Civil (izvor susidiar - completeaza)

- Izvoare interpretative: au rolul de a ajuta interpretarea vointei manifestate in raporturile comerciale

- Uzurile comerciale, uzantele (cutuma in dreptul civil)

- Doctrina comerciala

- Practica judecatoreasca (jurism prudenta).

Uzul comercial: este o regula de conduita nascuta din practica sociala, folosita vreme indelungata, respectata ca o norma juridica obligatorie.

- in dreptul comercial, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative; ele au rol important in sensul lamuririi vointei partilor

- referiri la uzul comercial face Codul Civil in articolele 970, 980, 981

Doctrina: nu este izvor de drept, dar este un instrument important de interpretare a legilor comerciale si de aplicare a lor

Practica judecatoreasca: traditional nu a fost recunoscuta ca izvor de drept, dar solutiile date de instantele judecatoresti contribuie la interpretarea legilor comerciale, fara a avea puterea precedentului (judecatoresc)

- un anumit rol in interpretarea legilor tinde sa il dobandeasca deciziile curtilor de judecata.

Principiile dreptului comercial