Drept comparat - justiția constituțională în sistemele constituționale ale României, Franței, Germaniei

Definiția dată dreptului constituțional ca fiind ansamblul normelor ce au ca obiect raporturile sociale fundamentale ce iau naștere, se modifică și se sting în sfera instaurării, menținerii și exercitării puterii publice ca putere statală ne duce cu gândul la supremația acestuia și a principalului izvor de drept constituțional ̶ Constituția. Prin supremația Constituției înțelegem poziția dominantă a Constituției în raport cu celelalte legi și acte normative, chiar dacă și celelalte legi reglemenează relații sociale fundamentale, ele trebuie să respecte principiile consacrate în Constituție.

Am ales această temă pentru referat deoarece, în viziunea mea, principiul supremației Constituției stă la baza statului de drept și a democrației. În continuare o să încerc să redau diferențele și asemănările dintre modul în care se realizează justiția constituțională în România, Franța și Germania. În prezent, în majoritateta țărilor europene există Curți Constituționale însă, eu nu am ales în mod înâmplător Frața și Germana. Știm că legislația din aceste țări a fost o sursă importantă de inspirație pentru legiuitorii români.

În România, Curtea Constituțiuonală este instituția căreia îi revine rolul de a realiza justiția constituțională. Această instituție a fost înființată pentru prima dată prin Constituția din 1991, (în regimul comunist controlul constituționalității legilor a fost realizat de Parlamentul Socialist, iar Constituția din 1923 a dat această competență Înaltei Curți de Casație și Justiție). Legea din România o definește ca fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională, independentă față de orice altă autoritate publică. Este creată după modelul european de justiție constituțională, cunoscut și sub numele de model Kelsenian, nu după modelul american. Reglementările privind modul de funcționare și organizare a Curții Constituționale din România sunt cuprinse în Titlul V din Constituția României și în Legea nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

În Franța, justiția constituțională este realizată de către Consiliul Constituțional ̶ instituție ce a fost creată pentru prima dată prin Constituția din anul 1958 după modelul adoptat de alte țări. Exemplul francez a fost un model și pentru alte state din Europa, cum ar fi România. Atribuția principală a Consiliului Constituțional este aceea de a se pronunța asupra constituționalității legilor dar pe lângă aceasta mai are atribuții electorale, atribuții consultative și de constatare a unor situații. După reforma din 1974 s-a constatat o sesizare tot mai frecventă a acestei instituții iar chestiunile de constituționalitate invocate se diversifică din ce în ce tot mai mult.

Statul German a ales ca justiția constituțională să fie realizată de Tribunalul Constituțional, care a reușit să devină una dintre cele mai prestigioase instituții de jurisdicție constituțională din Europa, cu o traditie de peste șase decenii. Înființarea unui organism special și independent față de toate celelalte autorități publice a fost prevăzută pentru prima dată în Germania de Constituția din 1949. Prin structura și atribuțiile sale, Tribunalul Constituțional este un organ distinct de celelalte instanțe judecătorești, fapt care este prevăzut foarte explicit în art. 1 din Legea Curții Constituționale federale. Acesta poate judeca în primă și în ultimă instanță iar deciziile luate se exind și asupra deciziilor tribunalelor obișnuite pe care le anulează dcă se află în contradicție cu Constituția.

1. Organizare

Organizarea Curții Constituționale din România este reglementată prin art. 142 din Consituție și art. 5-9 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. În conformitate cu aceste prevederi, Curtea este compusă din 9 judecători care sunt numiți pe un mandat de 9 ani. Judecătorii sunt numiți de Camera deputaților, de Senat și de Președintele României, câte trei de fiecare. Numirea judecătorilor se face din trei în trei ani pentru a se asigura continuitatea în activitatea Curții. Acest mod de desemnare a judecătorilor se presupune că asigură o compunere cât mai reprezentativă și democratică deorece exprimă opțiunile celor mai înalte autorități publice cu legitimitate electorală.

Consiliul Constituțional francez se organizează și funcționează în baza legii fundamentale și a Ordonanței 58-1067 din 7 noiembrie 1958. La fel ca în România, organizarea Consiliului Constituțional francez este prevăzută prin Constituție și la fel ca în România acesta este compus din 9 judecători care au un mandat de 9 ani. Numirea judecătorilor și în acest caz se face din trei în trei ani. Trei judecători sunt numiți de Președintele Republicii, trei de Președintele Senatului și trei de Președintele Adunării Naționale.

Spre deosebire de România, în Franța mai sunt membri de drept ai Consiliului Constituțional și foștii președinți ai Republicii. Membrii de drept ai Consiliului Constituțional fac parte din acesta până la moarte.

De o reglementare total diferită de cele două a avut parte Tribunal Constituțional din Germania. Constituția Germaniei și legea organica cu privire la organizarea și funcționarea Tribunalului Constituțional prevede că acesta este format din două camere, ficare compusă din câte 8 judecători. În fiecare cameră, trei judecători sunt aleși dintre judecătorii Curților Supreme de Justiție ale Federației. Judecătorii fiecărei camere sunt aleși în proporție egală de către Bundestag și Bundesrat.