Cuprins
- Cuprins 2
- Secţiunea 1. Instituirea Uniunii Europene 3
- Secţiunea 2. Fundamentele( pilonii) Uniunii europene 4
- A. Primul pilon 4
- B. Al doilea pilon 5
- C. Al treilea pilon 5
- Secţiunea 3. Constituirea Oficiului European de Poliţie – EUROPOL 6
- A. Apariţia EUROPOL 6
- B. Scopul 7
- C. Domeniile de criminalitate avute in vedere de EUROPOL 7
- D. Sistemul computerizat al Europol(TECS) 8
- E. Finanţarea Europol 13
- F. Organismele Europol 13
- 1. Consiliul de conducere 14
- 2. Directorul 14
- G. Cooperarea internaţională 15
- H. Aderarea României la Europol 16
- Bibliografie 18
Extras din referat
OFICIUL EUROPEAN DE POLIŢIE – EUROPOL
Secţiunea 1. Instituirea Uniunii Europene
Istoria Uniunii Europene, aşa cum reiese din Raportul general asupra activităţilor Uniunii Europene, se bazează pe cronologia celor mai importante realizări ale Uniunii si instituţiilor sale, de la declaraţia lui Robert Schuman, din anul 1950, până la primele valuri de aderare din anii '70 si '80, de la instituirea Pieţei Unice în 1993 până la lansarea monedei euro la 1 ianuarie 1999 şi deschiderea negocierilor de aderare cu ţările Europei Centrale şi de Est.
În cele peste patru decenii de existenţă a Uniunii Europene, s-au întreprins paşi însemnaţi în realizarea prevederilor Tratatului de la Roma, care a pus bazele asocierii, şi a înscris ca obiective esenţiale armonizarea politicii economice a statelor, realizarea de politici comerciale comune, de politici agrare şi crearea unităţii economice şi monetare. Pe parcursul funcţionării sale, piaţa comuna concepută la Roma în 1957 a sprijinit cooperarea dintre statele membre, a contribuit la o anumita stabilitate a pieţei muncii şi la realizarea unor progrese notabile în domeniul politicii agrare, sociale şi de securitate.
Un moment deosebit în evoluţia Uniunii Europene îl constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a Pieţei unice, prevazută în Actul Unic European din 1987 . În urma punerii în aplicare a acestui act, Uniunea Europeană devine piaţă cea mai unificată din lume, cu efecte benefice asupra performanţelor pieţelor integrate şi a sistemului de adoptare a deciziilor.
O faza decisivă a procesului integrarii europene a început o dată cu semnarea de către cei doisprezece membrii ai Comunităţilor europene, la 7 februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni Europene. Acest tratat a constituit o nouă etapă în procesul creării unei uniuni făra încetare mai stransă între popoarele Europei, în care deciziile sunt luate cât mai aproape de cetăţeni, obiectivul major al Uniunii fiind acela de a organiza în mod coerent şi solidar relaţiile între statele membre şi între popoarele lor.
Odata cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht din noiembrie 1993, Comunitatea Europeană devine Uniunea Europeană, noua denumire fiind motivată de orientarea ei spre integrarea domeniilor politic şi social.
Tratatul are în vedere crearea unui spaţiu făra frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice şi sociale şi crearea unei uniuni economice şi monetare care să dispună de o monedâ unică.
Uniunea Europeană este astfel o organizaţie supranaţională a cărei misiune este de a organiza într-o manieră coerentă şi solidară relaţiile între statele membre şi între popoarele lor. În realizarea acestui scop s-a afirmat că se urmăreşte în mod special:
1. promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil, prin crearea unui spaţiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare comportând, la sfârşitul ei, o monedă unică;
2. afirmarea identităţii pe scena internaţională în special prin punerea în aplicare a unei politici externe şi de securitate comună, inclusiv definirea unei politici de apărare comună, întărindu-se astfel identitatea Europei şi independenţa ei în scopul promovării păcii, progresului şi securităţii în Europa şi în lume;
3. întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor resortisanţilor statelor membre prin instituirea unei cetăţenii a Uniunii;
4. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, garantându-se siguranţa şi securitatea popoarelor în condiţiile facilitării liberei circulaţii a persoanelor;
5. menţinerea a ceea ce s-a dobândit din punct de vedere comunitar (“l’acquis communautaire”) şi dezvoltarea acestuia în scopul de a examina, într-o procedură anume prevăzută, în ce măsură politicile şi formele de cooperare statornicite prin acest Tratat ar trebui să fie revizuite în vederea asigurării eficacităţii mecanismelor şi instituţiilor comunitare.
Secţiunea 2. Fundamentele( pilonii) Uniunii europene
Uniunea Europeană (UE) înseamnă, pe de o parte menţinerea şi extinderea acquis-ului Comunităţii Europene şi, pe de altă parte noi forme de cooperare în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi al Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI). Astfel, conform imaginii comune despre Uniunea Europeana, prin Tratatul de la Maastricht aceasta devine o construcţie cu trei piloni, care va fi menţinută şi dezvoltată continuu.
A. Primul pilon
Primul pilon acoperă sectoarele, regulile şi procedurile de decizie referitoare la CEE, CECO şi Euratom .
Tratatul de la Maastricht modifică Tratatul de la Roma al CEE şi creează Comunitatea Europeană, subliniind astfel caracterul său extins, ce depăşeşte marginile integrării economice. Aceste modificări sunt reprezentate de:
- continuarea extinderii rolului Parlamentului European, în special cu referire la aprobarea nominalizărilor Comisiei, la introducerea noii proceduri legislative a co-deciziei (asupra anumitor subiecte, Parlamentul European îşi împarte prerogativele cu Consiliul);
- continuarea extinderii gamei politicilor comune (educaţia şi formarea profesională, reţelele trans-europene, politica industrială, dezvoltarea cooperării, protecţia consumatorului) şi întărirea altor politici comune deja existente (politica socială, coeziunea economică şi socială, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, politica de mediu);
- crearea cetăţeniei europene: toţi cetăţenii statelor membre pot circula şi se pot stabili în alte state membre; dreptul de a alege şi de a participa în alegerile municipale şi pentru Parlamentul European în statele membre de rezidenţă, indiferent de naţionalitate; protecţie diplomatică şi consulară din partea ambasadei unui alt stat membru pe teritoriul unui stat terţ şi în care statul membru naţional nu este reprezentat; dreptul de a trimite petiţii Parlamentului European şi de a se adresa Mediatorului European(Ombudsmanului european).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Comunitar Institutional.doc