Drept constituțional și instituții politice - referendum

Terminologia cuvântului referendum

Cuvântul referendum sau plebiscit este originar din limba latină şi este folosit pentru a desemna procesul de consultare directă a cetăţenilor unei ţări în legătură cu un text de lege de o importanţă cu totul deosebită sau asupra unei situaţii de importanţă naţională. Referendumul sau plebiscitul este o formă de democraţie directă, în contrast cu democraţia reprezentativă.

Art.2(1) al Constituţiei României prevede: “Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la:

a) revizuirea Constituţiei;

b) demiterea Preşedintelui României;

c) probleme de interes naţional.

Terminologic cuvântul îşi are originile în dreptul roman, unde gerunziul verbului referare desemna o procedură prin care întreg corpul electoral era consultat în mod direct cu privire la o temă precisă, conferind astfel legitimitate deciziei adoptate. În antichitate ca şi astăzi referendumul era apreciat drept instrument prin excelenţă al democraţiei directe, în care alegătorii îşi stabileau opinia şi adoptau o decizie (de regulă cu caracter normativ) în mod direct, fără nici un intermediar.

În condiţiile prezentei legi se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale.

În cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme, precum şi cu privire la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate.

Problemele care, potrivit art.152 din Constituţie, nu pot fi supuse revizuirii nu pot face obiectul referendumului.

Drepul de participare la referendum

Au dreptul de a participa la referendum toţi cetăţenii români care au împlinit vârsta de 18 ani până în ziua referendumului inclusiv, cu excepţia debililor sau a alienaţilor mintal puşi sub interdicţie, precum şi a persoanelor condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale.

Valabilitatea referendumului

Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

Ca procedură legislativă general acceptată, în cazul referendumului, consultarea cetăţenilor se face prin chemare la vot direct, pe buletinele de vot existând doar două opţiuni, Da sau Nu. Rezultatul referendumului este exprimat prin numărarea tuturor voturilor valabile exprimate şi publicarea rezultatului final, în forma votului direct exprimat individual, sub forma unui Da sau Nu.

Majoritatea referendumurilor, cu excepţii notabile care au nevoie de o lege specială care să menţioneze excepţia, necesită doar o majoritate simplă (jumătate din totalul voturilor valabile exprimate plus unul) pentru a determina rezultatul final, care poate fi un Da în favoarea situaţiei, planului, proiectului sau legii sau un Nu.

Tipuri de referendum

După criteriul efectelor juridice produse, referendumurile pot fi:

• decizionale (produc efecte juridice obligatorii)

• consultative (nu produc efecte juridice obligatorii).

După criteriul de decizie adoptată în urma referendumului cu precădere în cazul referendumului legislativ, se disting:

• referendum normativ (care tinde la adoptarea unui act normativ)

• referendum abrogativ (Constituţia Italiei a prevăzut posibilitatea abrogării unor acte normative prin decizie populară).

După criteriul competenţei discreţionare lăsate iniţiatorului referendumului se poate face o distincţie între:

• referendumul obligatoriu (este impus de Constituţie, el se organizează ex officio, de îndată ce condiţiile descrise de norma constituţională sunt îndeplinite. De regulă el are caracter decizional (Franţa, România); de asemenea, de regulă el are ca obiect legile constituţionale şi actele de drept internaţional (cu excepţia notabilă a Portugaliei).

• referendumul facultativ (este prevăzut de Constituţie ca posibil, dar depinzând de manifestarea expresă a voinţei unuia (Preşedintele Republicii în Franţa sau România) sau mai multor (Guvern, Parlament şi/sau şef de stat în Spania sau Grecia) subiecte de drept. De regulă el are caracter decizional).