Drept constituțional și instituții publice

Consideratii generale

Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduita , instituite sau sanctionate de stat , reguli ce exprima vointa poporului ridicata la rangul de lege , a caror aplicare este rezlizata de buna voie si in ultima instanta , prin forta coergitiva a statului.

Dreptul romanesc se prezinta ca un ansamblu sistematizat de norme juridice , cuprinzand mai multe ramuri de drept.

Dreptul constitutional este principala ramura a dreptului romanesc , prin care normele sale consacra si ocrotesc cele mai importante valori economice , sociale si politice.

O sectiune a dreptului constitutional cuprinde :drepturile , libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani.

In acest referat ma voi opri la un drept fundamental al cetateanului roman si anume: dreptul de proprietate privata.

Notiunile de proprietate si drept de proprietate:

Sub aspect economic , proprietatea exprima o relatie sociala de apropiere a unor lucruri , in mod direct si nemijlocit.

Sub aspect juridic , dreptul de proprietate reprezinta un ansamblu de atribute ocrotite juridic , in temeiul carora titularul dreptului isi poate satisface , in mod direct si nemijlocit, interesele sale legate de apropierea unui lucru.

Art. 480 Cod Civil , defineste dreptul de proprietate prin atributele (prerogativele) acestuia , prevazand ca ,,proprietatea este dreptul ce il are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut , insa in limitele determinate de lege”.

Aceasta definitie legala a fost criticata in doctrina , imputandu-i-se legiuitorului ca : in loc sa defineasca proprietatea prin natura ei , o defineste mai mult prin atributele ei , insa textul de lege nu se refera si la prerogativa titularului dreptului de proprietate de a se folosi de lucru (in relitate insa , dreptul ,, de a se bucura” de lucru , in sens larg , cuprinde atat folosirea lucrului , cat si culegerea fructelor); definirea dreptului de proprietate ca un drept absolut nu corespunde cu realitatea juridica si practica. Dar , definirea dreptului de proprietate (numai) prin evidentierea atributelor pe care acesta le confera titularului sau (posesia , folosinta si dispozitia) nu este de natura sa puna in evidenta si continutul social-economic al dreptului analizat , fiind astfel necesar sa se indice si modul in care sunt exercitate atributele respective.

Este posibil ca o parte din atributele dreptului de proprietate sa fie exercitate de catre o alta persoana decat proprietarul , in temeiul unui drept real derivat din dreptul de proprietate sau in temeiul unui (aport juridic obligational ; spre exemplu : - in cazul unui contract de locatiune , locatarul detine bunul inchiriat si il foloseste , insa el exercita aceste atribute numai in masura in care i-au fost conferite de proprietar ; uzufructul este un drept real care confera prerogativa stapanirii si cea a folosirii , dar , de regula , cel ce a constituit dreptul de uzufruct este proprietarul bunului , care continua sa exercite atributul dispozitiei asupra bunului dat in uzufruct altei persoane ; superficialul poate exercita atributele de posesie si folosinta si in anumite limite , chiar si atributul de dispozitie etc.)

Prin urmare , simpla intrunire a atributelor prin care se exteriorizeaza dreptul de proprietate

nu este suficienta pentru definirea acestui drept, ci trebuie precizata pozitia specifica a celui caruia el apartine sau a celui care exercita aceste atribute. Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective asupra aceluiasi bun , proprietarul exercita atributele juridice ale dreptului de proprietate in putere proprie si interes propriu.

Proprietarul exercita atributele dreptului sau in putere proprie deoarece el se supune numai legii ; celelalte persoane , altele decat proprietarul , exercita unele atribute ale dreptului de proprietate in virtutea puterii transmise de proprietar si in conformitate nu numai cu legea , ci si cu vointa proprietarului , care , recunoscand altei persoane aceste atribute asupra unui bun care ii apartine , i le concretizeaza si le fixeaza limitele de exercitare. Proprietarul exercita atributele dreptului sau de proprietate in interesul propriu; chiar daca titularul altor drepturi subiective , reale sau de creanta , prin exercitarea acestor atribute , urmaresc , realizarea unor interese proprii , proprietarul este insa singurul subiect de drept care exercita direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietatii , in cele din urma , in propriul sau interes .

Putem astfel concretiza ca : dreptul de proprietate poate fi definit ca acel drept subiectiv care da expresie apropierii unui lucru , permitand titularului sau sa exercite posesia , sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru , in putere proprie si in interes propriu , in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale. In acceptiunea clasica , dreptul de proprietate poate avea ca obiect numai un lucru corporal , iar , dupa cum acest lucru este mobil sau imobil , se face deosebire intre proprietatea mobiliara si proprietatea imobiliara. Mai mult , in conceptia Codului civil roman , dreptul de proprietate (care este cel mai intins si complet drept subiectiv asupra unui lucru) este incorporat si materializat in obiectul sau , deci se confunda cu lucrul ce ii formeaza obiectul . Astfel , notiunea de proprietate , pe langa intelesul de drept real , asupra unui lucru corporal , mai poate avea un inteles , anume acela de obiect al dreptului de proprietate , desemnand lucrul asupra caruia poarta dreptul de proprietate (notiunea de proprietate este folosita cu acest sens , spre exemplu , in art. 582 , art. 589, art. 614, art. 620 cod civil). Notiunea de proprietate este susceptibila si de un sens mai larg , fiind extinsa si la lucruri incorporate , vorbindu-se despre asa numitele proprietati incorporale , care poarta asupra unor bunuri si a caror existenta depinde de activitatea si de puterea creatoare a omului , fie intr-o activitate in curs (de exemplu : fondul de comert) , fie intr-o activitate trecuta si materializata in creatii spirituale (drepturile de proprietate industiala , drepturile de autor si drepturile conexe acestora).