Drept, convenție, morală

Principiul moral si simtul social se concretizeaza in componente familiare ale societatii, bazate in general pe norme comune, de exemplu "respecta-ti promisiunile", "fii cinstit" sau "fa tot ce-ti sta in putinta". Alaturi de aceste repere comportamentale gasim notiuni cu valoare generala pozitiva, si anume fericirea, onestitatea, dreptatea, caritatea, curajul, integritatea, dragostea sau liberatea.

Idealurile numite mai sus apartin umanitatii, actionand independent fata de confesiunea religioasa; aceste principii morale se dovedesc insa a fi insuficiente in conditiile in care ne referim la situatii complexe.

Probabil ca cel mai elementar principiu alcatuind miezul oricarui cod moral este cel al universalitatii, principiu ignorat insa in mod repetat. Incercarea de a constitui nivelul unui minim agent moral este dificila tocmai deoarece implica acceptarea principiului universalitatii, atat viata personala cat si cea politica oferind exemple clare in acest sens.

Cazul tribunalului militar de la Nürnberg se constituie intr-un interesant precedent, luand in considerare faptul ca o catalogare a crimelor de razboi a fost realizata pe baza unui criteriu specific, si anume negarea principiului universalitatii. In urma cu mai bine de sase decenii, Tribunalul de la Nürnberg stabilea baza legala de acuzare pentru trei categorii distincte: crime impotriva pacii, crime de razboi si crime impotriva umanitatii.

Procesul se dorea a fii nu numai o punte de pedeapsa pentru crime comise, ci de a oferi un set de principii morale si un precedent legal pentru viitor, fapt confirmat de cuvintele Presedintelui Tribunalului, Sir Geoffrey Lawrence, care cataloga intregul parcurs juridic ca fiind ”unic in istoria jurisprudentei mondiale”.

Principiile enuntate la Nürnberg erau in fapt un indrumar pentru a determina ce constituie in sine o crima de razboi si de a proclama sfera extinsa, superioara a dreptului international asuprea celui national intern. Conform acestor principii, era considerata crima impotriva pacii planificarea, initierea unui razboi de agresiune precum si incalcarea tratatelor internationale. Crimele de razboi cuprindeau omorul, raul tratament aplicat populatiei civile sau a prizonierilor de razboi, deportarea, uciderea ostaticilor, cat si distrugerea proprietatii publice si private fara vreo justificare militara.

Pentru clasificarea crimelor impotriva umanitatii s-a facut uz de notiuni precum exterminare sau persecutii pe baza religioasa, politica sau rasiala; sclavagism si deportarea populatiei civile.

Raspunderea juridica in fata acestor acuzatii era independenta de statutul individului, fie daca a actionat in calitate de Sef de Stat sau Oficial Guvernamental, sau daca doar a urmat ordinele superioare, in cazul in care o optiune morala personala ar fi fost posibila. Se enunta prin acest princpiu obligatia internationala a indivizilor ce transcede obligatia nationala de obedienta.

In cadrul Adunarii Generale a ONU, Comisia de Drept International a fost indrumata sa formuleze principiile dreptului international recunoscute Carta Tribunalului de la Nürnberg si sa aprecieze in ce masura aceste principii se constituie in norme ale dreptului international. In concluzie, Comisia s-a rezumat la a formula aceste principii, aprecierea si afirmarea lor ramanand apanajul Adunarii Generale.