Drept Diplomatic și Consular

Utilizarea termenilor „diplomatie” sau „diplomatic” provine din modul de conducere a relatiilor internationale. Termenul de „diplomatie” a fost folosit in limba engleza inca din anul 1645. in 1693 Leibniz publica Codex juris gentium diplomaticus si in 1726, Jean Dumont tipareste culegerea de tratate intitulate Corps universel diplomatique du droit des gens. In ambele cazuri, termenul se refera la colectii de documente privind relatiile internationale. El a fost extins insa si la persoanele care se ocupau cu aceste probleme. Astazi, prin diplomatica se intelege stiinta auxiliara a istoriei consacrata modului de intocmire a documentelor si autenticitatii lor .

Termenul de „diplomatie” are diferite intelesuri, dupa cum este folosit de un istoric, un jurist sau un specialist in stiinte politice. In cazul nostru termenul de „diplomatie” semnifica corpul institutional al organelor specializate, guvernate de reguli specifice si al activitatilor incredintate acestora in scopul stabilirii, mentinerii si dezvoltarii relatiile de pace ale unui stat cu alti subiecti ai dreptului international. Termenul poate semnifica, de asemenea, interactiunea pe scena internationala a <<diplomatiilor>> nationale .

Diplomatia este stiinta, arta si activitate menita sa reprezinte statele, sa duca la indeplinire politica lor externa, sa le apere si sa le promoveze interesele .

Organizatiile internationale se numara printre cele mai recente forme de diplomatie multilaterala, cu toate ca nu se pote afirma ca ele au aprut spontan, fara un trecut.

Membrii organizatiilor internationale sunt statele, state care sunt suverane si egale in drepturi, care au consimtit liber sa adere la activitatea organizatiilor respective printr-un act de vointa proprie. Putem afirma ca organizatiile internationale au atat un rol de coordonare a vointei si eforturilor statelor, cat si un rol de subordonare.

Asupra infiintarii organizatiilor internationale se convine in cadrul uneia sau a mai multor intalniri sau conferinte, la care participa un anumit numar de state. La conferintele de constituire sunt stabilite o serie de reguli si norme referitoare la scopurile si obiectivele organizatiei, membrii si competentele acesteia, tipurile si formele de activitate, modul de formare si functionare a secretariatului si a diverselor organe ale organizatiei, incetarea activitatii.

Organizatia internationala are caracter permanent, aceasta trasatura deosebind organizatiile de conferintele internationale, care sunt entitati distincte, cu caracter temporar.

Organizatiile internationale dispun de organe proprii si permanente, care asigura realizarea actiunilor prevazute prin programul stabilit de catre statele membresi indeplinesc diferite functii tehnico-administrative.

Constituirea organizatiilor internationale decurge din necesitatea organizarii politice a societatii internationale.

Organizatiile internationale constituie un forum unde statele se straduiesc si ajung sa coopereze .

Principala functie a organizatiilor internationale este sa ofere mijloacele si cadrul cel mai potrivit, de cooperare intre state, in domenii in care acestea au interese comune sau acolo unde cooperarea asigura avantaje pentru cele mai multe dintre ele.