Drept Internațional Privat

Capitolul I: Noţiuni generale despre dreptul internaţional privat (această disciplina se mai numeşte şi drept conflictual)

§ 1 Noţiunea şi particularităţile dreptului internaţional privat

Denumirea de „drept internaţional privat”.

Această denumire a fost dată de Story în 1834. În general aceasta denumire se foloseşte de autori. S-a obiectat împotriva denumirii deoarece nu este vorba de un drept internaţional, din acest punct de vedere deosebindu-se de dreptul internaţional public ori dreptul internaţional. Dreptul internaţional privat nu este acelaşi pentru toate statele, deoarece are în principal izvoare interne, iar nu internaţionale, aceasta din urmă fiind bi – sau multilaterală, iar litigiile privind raporturile cu element de extraneitate sunt de componenta fiecărui stat. Termenul de „internaţional” din denumirea disciplinei arată numai că obiectul acestuia îl formează raporturile juridice cu element internaţional.

Desigur că este o legătură dintre dreptul internaţional privat şi dreptul internaţional public.

Termenul „privat” arată că este vorba de raporturile de drept civil, în sensul larg, pentru a le deosebi de cele care formează dreptul internaţional public.

Importanţa dreptului internaţional privat

Prin mijloacele sale specifice, dreptul internaţional privat contribuie la întreţinerea şi dezvoltarea relaţiilor politice, tehno-ştiinţifice, culturale şi de altă natură ale ţării noastre cu celelalte ţări.

În acest fel, prin influenţa cu care aceste relaţii o au asupra economiei, dreptul internaţional privat contribuie la dezvoltarea ţării noastre.

Dreptul internaţional privat mai contribuie la cunoaşterea drepturilor altor state, la care fac trimitere normele conflictuale.

Importanţa dreptului internaţional privat este deci în strînsă legătură cu intensificarea relaţiilor internaţionale ale ţării noastre cu celelalte ţări, inclusiv colaborarea juridică.

Avînd un obiect propriu de reglementare şi o metodă proprie dreptul internaţional privat întruneşte caracterele unei ramuri de drept şi constituie o ramură de drept de sinestătătoare.

Conţinutul dreptului internaţional privat îl constituie normele juridice care formează această ramură de drept.

Principala clasificare a normelor dreptului internaţional privat este în normele conflictuale şi normele materiale.

§ 2 R.J.de drept internaţional privat

Elementele de extraneitate

Elementul de extraneitate sau elementul străin constituie principalul factor de distingere a raporturilor juridice de drept internaţional privat faţă de alte raporturi juridice.

În definiţie, elementul de extraneitate este acea parte a componentă a raportului juridic care se află în străinătate sub incidenţa unei legi străine.

Raportul de drept internaţional privat se deosebeşte de raportul de drept intern prin existenţa unui sau mai multor elemente de extraneitate. Prin asemenea element se înţelege împrejurarea de fapt in legătură cu un raport juridic datorită căreia acest raport are legătură cu mai multe ramuri ale dreptului.

Elementul de extraneitate determină uneori aplicarea normelor materiale interne sau unificate, iar în alte situaţii dă naştere conflictului de legi.

Rezultă că elementul de extraneitate nu este un element de structură a raportului juridic, în sensul T.G.D., care se adaugă celor ale oricărui raport (subiectele, conţinutul şi obiectul).

Totodată, elementul de extraneitate nu este în toate cazurile element internaţional în sensul dreptului comercial.