Drept internațional public

GENERALITATI

I.1.NOTIUNI INTRODUCTIVE

In acceptiunea sa cea mai larga, dreptul international public, odinioara denumit si “dreptul gintilor”,reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza raporturile ce se stabilesc in cadrul societatii internationale.Societatea internationala este formata ,in primul rand,din state, purtatoare de suveranitate, care isi asuma,in mod nemijlocit, anumite drepturi si obligatii in raporturile dintre ele.In societatea internationala contemporana, statelor li se alatura organizatiile interguvernamentale si anumite entitati nestatale,a caror capacitate de a-si asuma drepturi si obligatii internationale decurge din vointa statelor.Spre deosebire de societatea interna, in cadrul careia puterea este unica,specific societatii internationale este descentralizarea puterii. .Principala caracteristica a societatii internationale consta deci, in natura sa poliarhica, in sensul ca puterea este repartizata intre diferitele state care o compun.

Structura societatii internationale in cadrul careia s-a dezvoltat dreptul international clasic, in special in secolul XIX si inceputul secolului XX ,se compunea dintr-un numar redus de state, relativ omogene din punct de vedere al raporturilor de putere cat si al regimului politic si sistemului economic.Astazi ,societatea internationala s-a largit si s-a diversificat incluzand , alaturi de un numar mult mai mare de state ,extrem de eterogene ,alte entitati ,unele formate de state, cum sunt organizatiile internationale interguvernamentale formate de state ,dar si altele,cum ar fi popoarele sau miscarile de eliberare nationala.

Raporturile ce se stabilesc in cadrul societatii internationale sunt, in general, denumite relatii internationale.

In sfera dreptului international public, nu intra reglementarea oricaror raporturi juridice care contin un element de extraneitate . Acest element poate rezulta din faptul ca partile sau una dintre partile raportului juridic , obiectul sau efectele sunt plasate in state diferite.Asemenea raporturi sunt reglementate de alte ramuri ale dreptului , cum ar fi de exemplu dreptul international privat.

Aplicarea normelor de drept international si respectarea intocmai a drepturilor statelor nu erau posibile fara o sistematizare a principiilor care stau la baza relatiilor stabilite intre state.

II. PRINCIPIILE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

II.1.SISTEMUL PRINCIPIILOR DREPTULUI INTERNATIONAL

Principiile juridice caracterizeaza fiecare stat ,conferind trasaturile fundamentale ale regimului sau de drept.

Termenul de principiu (insemnand in latina “inceput”,”origine”, “element fundamental’), are, din punct de vedre filozofic sau in vorbirea curenta , numeroase sensuri ,cum ar fi izvor primordial;cauza primara;adevar fundamental;regula de actiune ce se bazeaza pe o judecata de valoare si care constituie un model,o regula sau un scop;regula generala de orientare.

In teoria generala a dreptului se sustine, de regula, ca principiile sunt niste judecati de valoare,al caror continut axiologic se reflecta si in continutul altor dispozitii normative, a caror interpretare se face in lumina principiilor sau sunt prezentate ca idei fundamental ,de orientare pentru procesul legislativ ,eventual reluate si prevazute in texte de drept pozitiv.

O importanta dezbatere a fost si este purtata in legatura cu natura principiilor dreptului international.Unii autori le conteste o identitate proprie principiilor de drept international,contestand,in urma unei examinari atente a acestora si, mai ales, a formelor lor de exprimare , ca aceste principii sunt fie reguli cutumiare de drept international ,fie reguli conventionale care se regasesc in special in Carta ONU, dar si in alte tratate.Altii sustin ca in realitate el ear fi principii de politica externa care nu ar avea caracterul unor veritabile principii de drept, ci caracter doctrinar.

Pricipiile dreptului international reprezinta constructii juridice in jurul unor valori considerate importante pentru relatiile internationale , pentru evidentierea acestora,promovarea lor in sistemul normelor si institutiilor juridice ce guverneaza conduita internationala a astatelor si, mai ales, protectia acestora .

Sistemul principiilor de drept international ar putea fi imaginat,conceptual vorbind, ca fiind format din principiile generale de drept (la care face referire art. 38 din Statutul Curtii Internationale de Justitie), pricipiile fundamentale ale dreptului international si principiile specifice ale dreptului international.

Principiile generale de drept , mentionate de art. 38 ca mijloc pe care CIJ il poate utiliza pentru solutionarea diferendelor ce-I sunt supuse ,pot fi definite ca nucleu comun al experientei si constiintei juridice a statelor (“civilizate”), care sintetizeaza , in formule ce vin uneori chiar din dreptul roman, anumite standarde sau elemente de exprerienta juridica, acceptate in ordinea juridica interna a tuturor statelor , chiar daca nu se regasesc intotdeauna inscrise in dreptul pozitiv al acestora.