Drept penal special - violarea secretului corespondenței

1.Conţinut legal

Potrivit art. 195 alin.1 Cod Penal,infracţiunea constă în deschiderea corespondenţei adresate altcuiva ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon,telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţa fără drept,iar potrivit al.2 fapta constă în sustragerea,distrugerea sau reţinerea unei corespndenţe precum şi divulgarea conţinutului unei corespndenţe ,chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greseală,ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate,chiar în cazul în care făptuitorul a luat la cunoştinţă de acestea din greşeală sau din întâmplare.

Din punctul de vedere al legislatorului prin termenul de “corespondenţă” se întelege׃scrisori,telegrame,trimiteri poştale de orice natură,convorbiri telefonice şi alte mijloace legale de comunicare.(Secretul scrisorilor,al telegramelor,al altor trimiteri poştale,al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil).

Curiozitatea ţine de natura omului,nimeni nu este complet scutit de ea,dar ea nu dă dreptul să devenim indiscreţi în niciun caz,să atentăm la secretul corespndenţei.Gestul acesta poate avea urmări grave şi imprevizibile în relaţiile interumane.Răspunderea pentru încalcarea acestui drept este prevazut într-o serie de acte legislative din dreptul român׃

Dreptul la respectarea vieţii private şi chiar la respectarea secretului corespondenţei apare si in art.12 din Declaratia universală a drepturilor ײnimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa particulară,în familia sa,în domiciliul ori în corespndenţă,nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale.Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.ײ

Conventia europeană a drepturilor omului prevede în art.8 al.1 că ײorice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private si de familie,a domiciliului său şi a corespondenţei saleײ,iar potrivit alin.2 ײnu este admis amestecul unei autorităţi publice decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă aceasta constituie o măsură care într-o societate democratică este necesară securităţii naţionale,siguranţei publice,bunăstării economice a ţării,apărării ordinii si prevenirii faptelor penale,protecţiei sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altuiaײ.Ratificarea acestiu document important se face de către România la 1994 prin Legea nr.30 publicată în Monitorul Oficial al României,Partea ׀,nr 135⁄1994.

Dupa 1989 referirile privitoare la dreptul la viaţa privată si secretul corespondenţei din documentele internaţionale importanta precum CEDO(art.8 al.1,2),Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice(art.17,al.1)şi alte pacte şi tratate la care România este parte,vor fi cuprinse în dreptul constituţional român,în însăşi Constituţia României(art.28).

Comentariile APADOR-CH(Asociaţia pentru apărarea drepturilor omului din România-Comitetul Helsinki)cu privire la proiectul noului Cod penal înaintat Camerei deputaţilor de către Guvern la data de 30 mai 2003 au avut in vedere şi infracţiunea de violare a secretului corespondenţei.Art.207 din proiect prevede in alin.2 că acţiunea penala se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate .APADOR-CH consideră că este bine ca organelle de anchetă să se poată sesiza din oficiu indiferent de sursa de la care provin informaţiile(personae fizice,juridice,mass media)privind eventuala violare a acestui drept fundamental.Asociaţia cere eliminarea condiţiei plângerii prealabile pentru declanşarea cercetărilor şi punerea în mişcare a acţiunii penale.Respectarea corespondenţei este o problemă eztrem de importantă care trebuie să preocupe organelle de anchetă.Poate fi menţionată posibilitatea împăcării părţilor deoarece art.139 al.3 din proiect prevede că împăcarea produce efecte şi în cayul în care acţiunea a fost pusă în mişcare din oficiu.

Se impune a fi făcută însă,precizarea că inviolabilitatea corespondenţei.a altor tipuri de comunicări nu are character absolute.Această libertate de comunicare poate fi restrânsă în anumite cazuri şi condiţii.De altfel în art.49 alin.1 din Constituţia României se prevede căײexerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune după caz pentru apărarea demnităţii naţionale,a ordinii,a sănătăţii ori a moralei publice,a drepturilor cetăţenilor,desfăşurării instrucţtiei penale,prevenirea unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav.

2.Condiţii prealabile

a)Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic se referă la calităţile speciale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane prin intermediul corespondenţei scrise,telefonului,telegrafului sau orice alte mijloace de transmitere la distanţă.Nu are relevanţă nici dacă corespondenţa cuprinde sau nu date care nu ar trebui cunoscute de alte persoane,fiind suficient să aibă caracter nepublic,adică să fie destinate numai adresantului.În această privinţă,scrisoarea care cuprinde cea mai tainică destăinuire ca si cea care cuprinde o banala urare reprezintă tot o corespondenţă nepublică.