Dreptul Afacerilor

Densitatea şi complexitatea operaţiunilor pe care le implică afacerile şi căutarea permanentă de noi forme şi tehnici juridice mai eficiente se traduc printr-o diversitate de tipuri de contracte comerciale.

Contractul de vânzare- cumpărare este principalul instrument utilizat în practica comercială; contractele de intermediere (mandat, comision), contractele de finanţare a operaţiilor comerciale (contract de credit sau de împrumut bancar; contract de leasing; contract de factoring) sunt şi ele operaţiuni importante în desfăşurarea activitaţilor comerciale.

CONTRACTUL DE LEASING

NOŢIUNE ŞI IMPORTANŢĂ

SCURT ISTORIC

Apariţia leasingului ca noţiune şi răspândirea lui ca formă de finanţare datează din anii ’50, însă baza economică s- a format mai devreme, în perioada premergătoare celui de al doilea război mondial. Leasingul a apărut iniţial in Statele Unite, în anul 1877, datorită rigiditaţii procedeelor de finanţare a comerţului, existente până atunci, şi a necesitaţii dotării întreprinderilor cu maşini şi utilaje moderne.

Succesul economic deosebit al leasingului l- a impus atenţiei în numeroase ţări. Statele europene au constituit Federaţia europeană a societaţilor de leasing, în anul 1972. Comunitatea internaţională a iniţiat un proiect de conversaţie care cuprinde anumite reguli uniforme de drept civil şi de drept comercial în materie, cu scopul de a echilibra interesele participanţilor la asemenea operaţiuni. Convenţia asupra leasingului a fost semnată în anul 1988 la Ottawa, în Canada.

ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI

Termenul “Leasing” provine din limba engleză, de la substantivul “leasing” şi verbul “to lease”, traductibil prin a închiria.( În literatura franceză este cunoscut sub denumirea de “credet- bail”, traductibil prin credit- închiriere ) Analiza operaţiunii arată că suntem în prezenţa unei forme specifice de finanţare, pentru a cărei definire sunt mult mai reprezentative verbele “to rent” sau “to hire”.

REGLEMENTARE LEGALĂ

Activitaţile de leasing sunt reglementate în Romania prin Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, Legea nr. 571/2003, Legea nr. 533/2004, Legea nr. 287/2006, Legea nr. 241/2007.

Definiţia contractului de leasing este prevăzută de Legea nr 99/1999, titlul II care arată că, prin contract de leasing, se înţelege acea convenţie “prin care o parte, denumită locatar/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este, către cealaltă parte denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfâşitul perioadei de leasing, finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utiliztorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile asumate prin contract” [art.1 alin (1) din lege].

Ordonanţa Guvernamentală nr 51/1997 impune obligaţia închirierii contractului de leasing în formă scrisă [art. 7 alin (1) din lege] şi dispune că sunt titlurile executării atât contractele de leasing cât şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contracul de leasing.

TRĂSĂTURILE LEASINGULUI

Leasingul este o operaţiune de închiriere de bunuri (utileje, imobile, autovehicule, echipamente, etc.) care aparţin unei bănci sau unei societaţi comerciale (de leasing). Bunurile ce se dau în leasing sunt achiziţionate special pentru a satisface nevoile utilizatorului. Părţile convin leasingul ca o etapă intrmediară; scopul final al operaţiunii poate fi ahiziţia de către utilizator a bunurilor respective, la valoarea reziduală, cu luarea în considerare a plăţilor efectuate cu titlu de rată de leasing.

Rata de leasing reprezintă:

- în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului( preţul de achiziţie a bunului ) şi a dobânzii de leasing. Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piaţa romanească;

- în cazul leazingului operaţional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de către parţile contractante.

La expirarea perioadei de închiriere, deţinătorul folosinţei bunului dispune de un drept de a obţiune: continuarea contracului de leasing; rezilierea contractului; cumpărarea bunului respectiv contra unui preţ convenit în aşa fel încât sa se ţină seama de vărsămintele efectuate de utilizator , sub forma ratelor de leasing, şi de valoarea reziduală a obiectului.

Societatea de leasing este obligată să respecte, la expirarea contractului de leasing, dreptul de opţiune al utilizatorului.

Durata contractului

Un contract de leasing nu poat fi încheiat pe o durata mai mică de un an şi reprezintă un titlu executoriu în condiţiile în care utilizatorul nu predă bunul la sfârşitul perioadei de leasing ( în măsura în care nu a formulat opţiunea preluării bunului sau prelungirii contracului) şi în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

ÎNŢELESUL UNOR TERMINI FOLOSIŢI ÎN CONTRACTUL DE LEASING

Valoarea de intrate reprezintă valoarea la care a fost ahiziţionat bunul de către finanţator, respective costul de achiziţie.

Valoarea totală reprezintă totalitatea ratelor, la care se adaugă valoarea reiduală.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirerea contractului, se face transferal dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator .

NATURA JURIDICĂ ŞI DEOSEBIREA DE ALTE CONTRACTE

Leasingul reprezintă un contract comlex, o creaţie a sistemului juridic anglo- american. El nu se supune cadrelor juridice tradiţionale europene.

Trăsaturile juridice ale contractului de leasing sunt:

- este un act juridic bilateral;

- este un contract sinalagmatic;

- este un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial;

- este un contract cu executare succesivă;

- este un contract “inuitus personae” în ceea ce-l priveşte pe utilizator;

- constituie titlu executoriu in cazurile prevăyute la art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr 51/1997, modificată

- este consensual.