Dreptul comerțului internațional

Introducere

Comerțul este o activitate umană care ne privește pe toți și care ne implică pe toți în fiecare zi.

Comerțul internațional include totalitatea schimburilor de bunuri și servicii dintre două sau mai multe state și ca orice activitate umană, ca oricare raport social, comerțul internațional este reglementat de norme juridice.

Dreptul comerțului internațional reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile comerciale internaționale și de cooperare economică și tehnico-științifice internaționale în care părțile se află pe poziție de egalitate juridică. Raporturile juridice ale comerțului internațional se stabilesc între state, persoane juridice și persoane fizice. Fiecare domeniu de drept are la originea sa surse sau altfel spus izvoare. Pentru a studia profund dreptul comerțului internațional este necesar să studiem sursele dreptului nominalizat.

I.Izvoarele dreptului comerțului internațional

I.1.Izvoarele interne

- Legea și celelalte acte normative

Legile interne constituie un important izvor al dreptului comerțului internațional mai ales atâta timp cât nu există în această materie un drept uniform care să excludă conflictele de legi și aplicarea legilor naționale.

Având în vedere scopul actelor normative, doctrina clasifică legile - izvoare interne ale dreptului comerțului internațional, în două categorii:

a) izvoare specifice, care se referă la actele normative ce conțin norme destinate să reglementeze, cu preponderență, raporturi din comerțul internațional și

b) izvoare nespecifice care se referă la acte normative ce constituie, în principal, izvoare ale altor ramuri de drept, dar conțin și norme juridice care privesc comerțul internațional.

Avându-se în vedere natura lor, legile interne mai sunt clasificate în legi comerciale (adică legi anume editate pentru relațiile comerciale și care se aplică și relațiilor de comerț exterior) și legi civile care se aplică în lipsa unor reguli comerciale.

Legea comercială națională (adică ansamblul de norme juridice care în totalitatea lor formează dreptul comercial național) cuprinde două părți:

a) norme cu vocație de aplicare generală în domeniul comerțului și care în totalitatea lor formează dreptul comun comercial, reprezentând o reglementare de bază a relațiilor comerciale (de exemplu, normele cuprinse în Codul comercial român);

b) norme juridice comerciale speciale, prin care se reglementează fie o anumită grupă de raporturi juridice comerciale, fie anumite zone ale comerțului (ca de exemplu, Legea societăților comerciale).

În această categorie de norme juridice intră și cele editate de legiuitor pentru a se aplica raporturilor de comerț internațional (de exemplu, Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat).

Celelalte norme juridice generale și speciale (altele decât cele concepute și elaborate de legiuitor pentru a se aplica raporturilor de comerț internațional) se aplică acestor raporturi în următoarele situații:

a) când părțile contractante desemnează legea română ca lex contractus;

b) când normele de drept conflictual desemnează legea română ca aplicabilă unui anumit raport juridic.

În aceste ipoteze dobândește vocație de aplicare față de un anumit raport juridic întregul sistem juridic românesc, deci atât normele ce reglementează raporturile juridice interne cât și cele ce reglementează raporturile de comerț internațional.

Legea civila. Codul comercial român stipulează în mod expres că dreptul civil constituie dreptul comun, el urmând să se aplice ori de câte ori legea comercială nu dispune.

Așadar, față de legea civilă, legea comercială are caracter special și prevalează asupra legii civile (generale) potrivit principiului specialia generalibus derogant.

- Uzanțele sau obiceiul juridic

Uzanțele pot fi locale, regionale, naționale sau internaționale. Indiferent dacă din punct de vedere al dreptului național ele sunt considerate sau nu izvor de drept, din punct de vedere al dreptului comerțului internațional prezintă o importanță deosebită sub acest aspect.

Datorită elementelor comune care se întâlnesc la cele două categorii de uzanțe (uzanțele - izvoare interne ale dreptului comerțului internațional și uzanțele - izvoare internaționale ale acestei materii), ele vor fi analizate împreună sub titlul - uzanțele comerciale.