Dreptul concurenței - ajutorul de stat

INTRODUCERE

Cu un debut adesea criticat de către Comisia Europeană în ceea ce privește aplicarea ajutorului de stat de către România, autoritatea română de concurență este recunoscută, astăzi, atât la nivel național cât și european (inclusiv prin legislație) ca punct de contact între autoritățile române și Comisia Europeană în acest domeniu extrem de important, al ajutorului de stat.

Definiția consacrată legislativ se regăsește în articolul 87 (1) din Tratatul CE, conform căruia, ajutorul de stat este acel ajutor acordat „de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producţie, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale între statele membre”.

Astfel, ajutorul de stat reprezintă orice formă de transfer a resurselor statului prin avantajarea anumitor agenţi economici, constituind astfel un efect potenţial asupra concurenţei şi comerţului între statele membre ale Uniunii Europene. Acelaşi articol precizează că ajutoarele de stat sunt, în principiu, incompatibile cu piaţa comună.

Incadrarea corecta a unei masuri de ajutor de stat este deosebit de importanta in contextul respectarii obligatiilor Romaniei in calitate de stat membru al UE, dar si pentru evitarea unor proceduri comunitare sau nationale cu implicatii majore asupra politicilor guvernamentale. Neluarea in seama a regulilor de ajutor poate conduce la consecinte pentru: stoparea unei scheme de finantare, nerealizarea obiectivelor propuse si, ce este mai grav pentru un beneficiar, recuperarea sumelor platite, inclusiv a dobanzilor aferente.

In acest context, acelaşi articol, 87, in paragraful 2 enumeră categoriile de ajutoare care sunt compatibile cu piaţa comună:

- ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare determinată de originea produselor;

- ajutoarele destinate reparării daunelor provocate de calamităţi naturale sau alte evenimente extraordinare;

- ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare.

De asemenea, în paragraful 3 al aceluiaşi articol sunt enumerate anumite categorii de ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piaţa comună:

- ajutoarele destinate promovării dezvoltării economice a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem de scăzut;

- ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;

- ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea anumitor activităţi sau anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu schimbă condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Cu toate acestea, ajutoarele acordate pentru construcţii navale până la data de 1 ianuarie 1957, în măsura în care compensează numai absenţa unei protecţii vamale, sunt reduse treptat în condiţii similare condiţiilor care se aplică pentru eliminarea taxelor vamale, sub rezerva dispoziţiilor prezentului tratat cu privire la politica comercială comună faţă de ţări terţe;

- alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei.

În articolul 88 şi 89 este stabilită procedura urmată în cazul acordării ajutoarelor de stat.

Comisia Europeană în cooperare cu statele membre, va ţine sub supraveghere toate sistemele de ajutoare de stat existente în statele membre. De asemenea, va propune măsuri necesare pentru dezvoltarea ulterioară sau pentru buna funcţionare a pieţei comune.

Ajutorul de stat fiind reglementat la nivelul Uniunii Europene, asemenea reglementări sunt direct aplicabile în România, ca stat membru UE.

Dacă înainte de 1 ianuarie 2007 în acest domeniu exista o structură din care făceau parte beneficiarul, autoritatea care acorda ajutorul de stat şi Consiliul Concurenţei care autoriza acordarea fiecărui tip de ajutor, în prezent, rolul esenţial pe care îl deţinea Consiliul Concurenţei în acest domeniu fiind preluat de către Comisia Europeană, Consiliului rămânându-i numai rolul de intermediar între solicitant şi Comisie. Practic pregăteşte cazul clientului, îl prezintă în faţa instanţei de autorizare şi menţine un contact între solicitant şi Comisie.

Acest transfer de competenţe către Comisia Europeană, iniţiat cu abrogarea vechii reglementări, a condus în mod automat la aplicarea directă în România a legislatiei comunitare în domeniul ajutorului de stat. Noua reglementare, este O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, care stabileşte competenţele de pregătire a notificării, de reprezentare a Românei în faţa Comisiei şi de monitorizare şi raportare a ajutoarelor anuale acordate.