Dreptul Constituțional

Introducere

Ramura principală a dreptului este dreptul constituţional care prin normele sale consacră şi ocroteşte cele mai importante valori eco¬nomice, sociale şi politice.

În explicarea problemelor teoretice şi practice privind dreptul con¬stituţional ca ramură a dreptului, trebuie să plecăm de la elucidarea unor chesti¬uni terminologice, de la definirea acestuia precum şi a instituţiilor politice.

În procesul apariţiei şi dezvoltării dreptului, ca unul din principalele mijloace de realizare a intereselor şi voinţei guvernanţilor, ramura dreptului constituţional se cristalizează mult mai târziu şi anume odată cu apariţia primelor constituţii scrise din lume. Este ştiut că înaintea sfârşitului sec. al XVIII-lea nu existau constituţii, iar guvernanţii se supuneau foarte rar unor reguli de drept. Dreptul constituţional este deci o prezenţă mult mai târzie în sistemul de drept, neavând vechimea dreptului civil, dreptului penal etc.

De aceea şi conceptul clasic de drept constituţional se formează mult mai târziu, ei fiind de origină italiană, dar format sub impulsul ideilor franceze.

Prima catedră expres denumită „drept constituţional” s-a creat la Ferrara în 1797, fiind încredinţată lui Giuseppe Campagnoni di Luzo. In Franţa, prima catedră de drept constituţional s-a creat în 1834, la Paris, iar cel care preda dreptul constituţional era Pellegrino Rossi, tot un italian. No¬ţiunea de drept constituţional se răspândeşte cu timpul şi în alte ţări. în unele state precum Austria, Germania şi Rusia această disciplină (şi implicit ramu¬ra de drept) este răspândită şi cunoscută sub denumirea de drept de stat. [22, pag 20]

În ţara noastră, dreptul constituţional s-a predat iniţial împreună cu dreptul administrativ, sub denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu îşi intitulează cursul publicat "Dreptul constituţional" iar la 1881 la Brăila apar "Elemente de drept constituţional'1 de Christ I. Suliotis. Conceptul de drept constituţional se consideră încetăţenit prin predarea (şi publicarea) la Facultatea de drept din Iaşi a cursului de Drept constituţional al profesorului Constantin Stere (1910) şi la Facultatea de drept din Bucureşti a cursului de Drept consti¬tuţional al profesorului Constantin Dissescu (1915).

Denumirea de drept constituţional, dată atât ramurii de drept cât şi disciplinei ştiinţifice care o cercetează, s-a menţinut cu excepţia unei scurte perioade şi se menţine şi astăzi în ţara noastră.

Istoricul apariţiei şi etapele dezvoltării dreptului constituţional pe teritoriul RM

Tradiţional, istoria dezvoltării constituţionale a Republicii Moldova a fost divizată în cinci etape, care îşi aveau începutul în mod cronologic în anii 1917 - 1918.

Prima etapă cuprinde fenomenele legate de aşa-numita "construcţie a organizării de stat sovietice moldoveneşti". In concepţia promotorilor acestei idei, etapa include crearea organizaţiei regionale de partid Moldova a PC (b) din Ucraina, adoptarea Manifestului Guvernului muncitoresc - ţărănesc provizoriu al RSS Basarabene (dat publicităţii la 8 mai 1919 şi care a fost în vigoare până în luna decembrie a aceluiaşi an). In viziunea aceloraşi autori, acest Manifest este primul act cu caracter constituţional în istoria Republicii

Moldova.

Etapa a doua include perioada în care a fost în vigoare Constituţia RASS Moldoveneşti, adoptată la 23 aprilie 1925 de Congresul I General al Sovietelor din republica autonomă şi continuă până la începutul anului 1938.

Etapa a treia începe cu adoptarea, la 6 ianuarie 1938, de către Congresul al VII-lea extraordinar al Sovietelor din RASS Moldovenească a celei de-a doua Constituţii a RASSM, numită "Constituţia socialismului victorios". Se încheie această etapă cu transformarea RASS Moldoveneşti în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

Etapa a patra cuprinde perioada în care este în vigoare Constituţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, adoptată la 10 februarie 1941, la prima sesiune a Sovietului Suprem al republicii.[1, pag 192]

Etapa a cincia începe cu adoptarea, la 15 aprilie 1978, de către sesiunea a VII-a extraordinară a Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, a Constituţiei care a consfinţit construirea în Republica Moldova "a societăţii socialismului dezvoltat".

Evenimentele de ultimă oră, determinate de realizarea în Republica Moldova a conceptului statului de drept, reînvierea sentimentului naţional, "deschiderea arhivelor şi lichidarea petelor albe" din istoria statului nostru, ne impun în mod obligatoriu să renunţăm la etapizarea tradiţională a constituţionalismului în Republica Moldova, reflectată mai sus.

Suntem de părere că această etapizare nu mai poate fi acceptată, pornind de la următoarele considerente:

1.Studiile ştiinţifice în domeniul respectiv realizate pînă în prezent, sînt în mare măsură denaturate şi afectate de prezentarea tendenţioasă a faptelor şi evenimentelor, trecerea sub tăcere a realităţii istorice.