Dreptul de Autor

Ca institutie juridica, reprezinta ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce decurg din crearea si valorificarea operelor stiintifice, literare si artistice. In prezent, in Romania aceasta problema este reglementata, in principal, prin Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe.

Obiectul dreptului de autor este constituit din operele de creatie intelectuala: din operele stiintifice (ex. studii, comunicari, prelegeri, altele asemenea), literare (ex. - romane, poezii, dramaturgie, critica literara) si artistice (opere muzicale, arta coregrafica, fotografie s.a.).

In privinta crearii si utilizarii lor, legiuitorul emite norme juridice ce determina aparitia de drepturi subiective si de obligatii juridice. Asemenea drepturi subiective nu se nasc decat in privinta acelor opere care indeplinesc in mod cumulativ anumite conditii caracteristice, trasaturi esentiale. In masura in care acestea sunt indeplinite, autorul acelei opere devine titular al dreptului de autor si uneori si al altor drepturi in mod automat, ex lege, si fara indeplinirea altor formalitati. Dupa ce opera a fost creata, nu este necesara inregistrarea ei, prezentarea ei la o anumita autoritate sau organizatie de alta natura.

Aceste conditii, necesar a fi indeplinite, sunt urmatoarele:

- sa fie vorba despre o creatie intelectuala, o creatie a mintii omului (una sau mai multe persoane fizice). Persoana juridica, in principiu, nu poate fi titulara a dreptului de autor, deoarece aceasta nu creeaza din punct de vedere intelectual.

- sa fie vorba despre o creatie exprimata intr-o forma concreta, perceptibila simturilor umane. Acest lucru nu inseamna neaparat publicarea operei respective. (ex. manuscrise, notite, schita, tablou, partitura). Dreptul de autor nu ocroteste continutul de idei al operei. Acesta nu ocroteste ideile, ci doar o anumita forma de exprimare a acestor idei. Nimeni nu-si poate apropria ideile (acestea circula liber). Daca ideea circula sub o anumita forma, aceasta forma e apropriata.

- creatia intelectuala trebuie sa prezinte originalitate: trebuie sa reflecte exprimarea personalitatii creatorului. Daca aceasta nu exista, nu putem vorbi de o opera care sa fie protejata prin dreptul de autor. Este o creatie intelectuala dar nu este o opera ca obiect al dreptului de autor. Notiunea de originalitate trebuie deosebita de cea de noutate. Dreptul de autor se poate naste chiar si in legatura cu o opera ce nu contine idei noi. E important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decat cea anterioara si opera sa exprime, intr-o anumita masura, personalitatea autorului subsecvent.

Subiectul dreptului de autor

Este autor persoana fizica sau persoanele fizice care au creat opera.

In cazurile expres prevazute de lege, pot beneficia de protectia acordata autorului persoanele juridice si persoanele fizice altele decat autorul.

Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite in conditiile legii.

Se prezuma a fi autor, pana la proba contrara, persoana sub numele careia opera a fost adusa pentru prima data la cunostinta publica.

Cand opera a fost adusa la cunostinta publica sub forma anonima sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercita de catre persoana fizica sau juridica ce o face publica numai cu consimtamantul autorului, atat timp cat acesta nu-si dezvaluie identitatea.

Este opera comuna opera creata de mai multi coautori, in colaborare.

Dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia, intre care unul poate fi autorul principal, in conditiile prezentei legi. In lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decat de comun acord. Refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat.

In cazul in care contributia fiecarui coautor este distincta, aceasta poate fi utilizata separat, cu conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalti coautori.