Dreptul de Proprietate

“ Dreptul natural-afirma Hugo Grotius-este într-o asemenea măsură imuabil,încât nici Dumnezeu nu-l poate schimba”.

Drepturile omului sunt fundamentate pe valorile esențiale ale omenirii, respectiv:integritatea și demnitatea umană,egalitatea,pacea,nediscriminarea.

Afirmarea în plan ideatic a faptului că ființa umană are anumite drepturi fundamentale,care nu pot fi ignorate,își are originea în Antichitate. Codul Hammurabi,apărut pe teritoriul actual al Irakului,în jurul anului 2000 î.e.n. constituie primul cod legislativ scris,care conține în formă incipientă unele drepturi ale omului.

Magna Charta Libertatum constituie primul document european atestat.A fost semnat de către regele Ioan Fără de Țară ,în anul 1215,ca urmare a înțelegerii intervenite între acesta și nobilii rebeli.Magna Charta a influențat elaborarea documentelor uleterioare,cum ar fi:Habeas Corpus Act(1679) și Bill of Rights(1689).

Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea au avut loc două evenimente a căror influență a fost determinată pentru evoluția ulterioară a drepturilor omului:Declarația de Independență a S.U.A din 1776,emisă cu ocazia rebeliunii coloniilor engleze din America de Nord împotriva Marii Britanii,iar cel de-al doilea document îl constituie Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului emisă cu ocazia Revoluției de la 1789.

Declarația de Independență a S.U.A. i-a inspirat pe autorii francezi ai Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului,care a constituit actul de naștere al universalizării drepturilor omului.În cadrul acesteia se enunță o serie de drepturi și libertăți cetățenești printre care și dreptul la libertate,dreptul la proprietate,dreptul la siguranță ,egalitatea în drepturi,rezistența la opresiune,libertatea cuvântului și a presei.

În țara noastră ,drepturile cetățenești au fost instituționalizate prin Constituția din 1866,după unirea Prinicipatelor din 1859.Calea spre construirea unui sistem de protecție internațională a drepturilor omului și stabilirea obligației unei cooperări internaționale în acest domeniu a fost deschisă de Carta O.N.U.

Adunarea Generală O.N.U. a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului care reprezintă un document politic ce așează la baza drepturilor și libertăților omului egalitatea în drepturi.

Declarația universală a drepturilor omului a constituit suportul moral pe care s-au fundamentat raporturile dintre indivizi,constituind în același timp o garanție a protecției drepturilor omului.În cadrul Conferinței Europene de Cooperare și Securitate în Europa din 1975,a fost adoptat Actul final de la Helsinki care a proclamat cele mai importante drepturi ale omului.Importanța drepturilor omului rezidă din locul ocupat de acestea,atât în plan social ,cât și în plan individual.Ele se pot manifesta plenar numai în cadrul unei colectivități umane,fiind,în esență ,niște drepturi subiective. Egalitatea în drepturi reprezintă unul dintre fundamentele garantării drepturilor omului,respingându-se astfel ideea acordării de regimuri privilegiate unor anumite grupuri de persoane.

Evenimentele din decembrie 1989 au deschis și în țara noastră calea recunoașterii,garantării și exercitării conform concepțiilor tradiționale a drepturilor și libertăților omului .

La 10 decembrie 1948 ,Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat și proclamat Declarația Universală a drepturilor omului.După acest act istoric,Adunarea Generală a recomandat statelor membre să nu precupețească nici unul dintre mijloacele care le stau la dispoziție pentru a publica în mod solemn textul Declarației și „pentru a face astfel ca el să fie distribuit,afișat,citit și comentat,în principal în școli și în alte instituții de învățământ,indiferent de statutul politic al țărilor sau teritoriilor”.

Dreptul de proprietate este conform Codului civil dreptul unei persoane de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.În funcție de titular și caracteristici, proprietatea poate fi privată sau publică. Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru că el oferă titularului său exerciţiul tuturor facultăților, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaşte.