Dreptul de proprietate industrială

Subiectele, obiectul si continutul dreptului de inventator

Subiectele protecţiei prin brevet de invenţie

Subiectele primare stricto-sensu:

- sunt acele subiecte care dobândesc brevetul de invenţie direct de la stat, prin Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci, în urma desfăsurării procedurii legale;

- dreptul de a solicita eliberarea brevetului de invenţie aparţine următoarelor subiecte primare stricto-sensu:

a) inventatorului independent - în ipoteza în care invenţia s-a născut prin efortul creator si material propriu al unei persoane fizice;

b) inventatorului salariat - în situaţia în care a realizat invenţia în cadrul unui contract individual de muncă cu misiune inventivă, încredinţată în mod explicit, iar contractul cuprinde o clauză prin care inventatorului i se atribuie dreptul de a cere eliberarea brevetului în nume propriu;

c) mostenitorilor inventatorului - fără a se opera nici un fel de distincţie, după cum acestia aparţin categoriei mostenitorilor legali sau categoriei mostenitorilor testamentari;

d) cesionarilor dreptului la eliberarea brevetului;

e) unităţii în care este angajat inventatorul, în anumite condiţii.

Subiectele primare lato-sensu:

- sunt subiecte intermediare, în sensul că obţin brevetul de invenţie doar într-un mod subsidiar, după ce un subiect primar stricto sensu, nu si-a exercitat în termen dreptul la eliberarea brevetului;

- subiect primar stricto-sensu poate fi: inventatorul salariat, în anumite condiţii.

Subiecte derivate

- sunt persoanele care devin titulare de brevet numai într-un mod subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităţi prin intermediul unei operaţiuni de transmitere, de la un titular anterior;

- din categoria subiectelor derivate pot face parte:

a) mostenitorii inventatorului;

b) cesionarii contractului de cesiune având ca obiect

transmiterea brevetului de invenţie.

Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie

Inventia reprezinta un ansamblu de cunostinte sistematice, organizate in scopul obtinerii unei solutii la o problema practica din industrie, agricultura sau comert, caracterul aplicabilitatii industriale fiind o condititie de existenta a creatiei tehnice cu valoare de inventie.

Clasificarea invenţiilor. Enumerare

1. După obiectul invenţiei distingem:

a) invenţii care au ca obiect un produs;

b) invenţii care au ca obiect procedee sau metode;

c) invenţii care au ca obiect aplicaţiile într-o formă nouă a mijloacelor cunoscute;

d) invenţii care au ca obiect combinaţia de mijloace cunoscute.

2. În raport cu criteriul complexităţii obiectului invenţiile se clasifică în:

a) invenţii simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau

metodă;

b) invenţii complexe, care reclamă folosirea conjugată a mai multor elemente sau mijloace.

3. După gradul de independenţă faţă de alte invenţii, distingem:

a) invenţii principale, care au o existenţă de sine stătătoare;

b) invenţii complementare sau de perfecţionare, care îmbunătăţesc o invenţie anterioară, si fără de care nu pot exista.