Dreptul de Proprietate Publică

1.Introducere :

Subiectele dreptului de proprietate publica

În conformitate cu prevederile constitutionale, subiecte ale dreptului de proprietate publica pot fi:

- statul;

- unitatile administrativ-teritoriale (raionul, municipiul, orasul, satul sau comuna)[13].

De asemenea nu pot fi într-o oarecare masura considerate obiecte speciale ale dreptului de proprietate publica, si regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si institutiile publice (bugetare).

Aceasta formeaza o categorie aparte în sensul ca nu se bucura de autonomie totala în exercitarea dreptului de proprietate, ele sunt de fapt, un administrator al patrimoniului national la fel ca si organele statului.

Statul este titular al dreptului de proprietate publica, dar si în calitate de titular al dreptului de proprietate privata, alaturi de alte persoane juridice si persoane fizice.

Fata de precizarile Plenului Curtii Constitutionale („proprietatea privata au atât statul, cât si cetatenii, precum si persoanele juridice”) urmeaza sa se constate ca, sub aspectul dreptului civil, nu exista deosebiri între domeniul privat al statului si proprietatea privata apartinând celorlalti titulari, ambele forme având acelasi regim juridic.

Administrarea domeniului public de interes national (proprietatea statului) se face de catre organele prevazute de lege, iar administrarea domeniului public de interes local (proprietatea satului, comunei, orasului, municipiului, raionului) se face de catre primarii.

Statul, ca titular al dreptului de proprietate publica apare într-o dubla calitate si anume:

- în primul rând ca proprietar, calitatea juridica în acre el are toate prerogativele ce apartin oricarui proprietar si participa ca subiect de drepturi si obligatii, la raporturi juridice civile, având din punct de vedere juridic, o pozitie egala cu cealalta parte;

- în al doilea rând ca titular al puterii suverane, calitatea juridica cei permite sa intre în raporturi de drept constitutional, administrativ, financiar etc.

În aceasta calitate statul are o opozitie juridica superioara fata de celelalte subiecte de drept care îi sunt subordonate.

Spunem cu statul special deoarece acesta, în principal, administreaza patrimoniul national.

Regia autonoma este proprietatea bunurilor din patrimoniul sau, în exercitarea dreptului de proprietate, regia autonoma poseda, foloseste si dispune, în mod autonom de bunurile pe acre le are în patrimoniul sau le culege fructele, dupa caz, în vederea realizarii scopului pentru care a fost constituita.

Facând referire la modul de constituire, regiile autonome nu sunt subiecte de drept, ale dreptului de proprietate publica exista o serie de argumente.

Astfel, facând referire la modul de constituire, regiile autonome se pot înfiinta prin hotarârea guvernului, pentru cele de interes national, sau prin hotarârea organelor locale si nu principale ale administratiei de stat, pentru cele de interes local, ministerul Finantelor are conturi asupra cheltuielilor efectuate de regiile autonome si modelele pentru întocmirea bugetului si bilantului contabil contului de profit si pierderi de catre regiile autonome.

Tot în sustinerea celor afirmate sta si faptul ca din profitul net al regiilor autonome, 5 % se utilizeaza pentru constituirea unui fond de participare a angajatilor la profituri, iar restul varsa, dupa caz, la bugetul statului sau bugetul local. Societatile comerciale sunt, în prima etapa a functionarii lor titular unic al dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor, pentru ca ulterior, patrimoniul societatii sau în proportie de 70 % în proprietatea statului si în proportie de 30 % în proprietatea privata. Deci, vom fi în fata unei forme mixte de proprietate – publica si privata.

Domeniul public , domeniul privat al statului si unitatile administrativ teritoriale

Sub aspectul determinarii titularilor sai, dreptul de proprietate poate îmbraca mai multe forme desi, din punct de vedere al atributelor si caracterelor sale, este unic, in sensul ca apartine in totalitate unui singur titular.

Prin acest text se statueaza ca dreptul de proprietate, în functie de titulari sai, poate îmbraca doua forme: forma dreptului de proprietate privata, care apartine particularilor si forma dreptului de proprietate publica, apartinând statului.

În literatura de specialitate sunt si alte opinii referitoare la aceasta proprietate, astfel se considera ca proprietatea cooperatista este o varianta a dreptului de proprietate privata.

Deoarece în legislatia bunurilor ce se afla în proprietatea statului au un regim juridic diferit ele creeaza doua domenii(public si privat) a dreptului de proprietate a statului.

Atât în legislatia altor state, cât si în literatura de specialitate exista ti alte opinii la acest subiect.