Dreptul familiei - adopția - condiții de fond

PARTEA I

I. Introducere

Prin adopţie copilul care este lipsit de părinţi sau de o îngrijire corespunzătoare este primit în familia adoptatorilor, unde va fi crescut ca un copil firesc al acestora.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Pot adopta bărbaţii şi femeile, indiferent de faptul că sunt căsătoriţi sau necăsătoriţi ori dacă au sau nu copii fireşti din căsătorie sau din afara ei ori copii adoptaţi şi tot astfel pot fi adoptaţi copii de ambele sexe, fără discriminare, ori de câte ori adopţia este în interesul lor.

Adopţia a fost reglementată prin dispoziţiile capitolului III "Adopţia" al titlului II din Codul familiei. Ulterior a apărut Legea 11 din 1990, privind încuviinţarea adopţiei modificată prin Legea 48 din 1991 şi prin Legea 65 din 1995 republicată în Monitorul Oficial alin. României, Partea 1, nr. 159 din 1995, care a adus modificări şi completări reglementării din Codul familiei.

Dispoziţiile din Codul familiei privind adopţia şi cele ale Legii 11/1990 modificată prin Legile 48/1991 şi 65/1995, precum şi orice alte dispoziţii legale contrare au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului din 1997, publicată în Monitorul Oficial 120/1997, Partea I din 12 iunie 1997,¹ astăzi abrogată.

Pentru încheierea adopţiei sunt necesare a fi îndeplinite anumite cerinţe, care pot fi clasificate după mai multe criterii.Ne oprim la următoarea clasificare:a)Condiţiile de fond; b)Lipsa impedimentelor la adopţie; c)Condiţii de formă.Lipsa impedimentelor la adopţie sunt condiţii de fond care trebuie sa nu existe pentru a se putea încheia adopţia.

II. Condiţii de fond

În general. Se face distincţie între condiţiile de fond şi cele de formă ale actelor juridice care intră în structura adopţiei.

În ceea ce priveşte condiţiile de fond, a devenit tradiţională diviyiunea în condiţii de fond positive şi negative.Cele positive trebuie să existe pentru ca adopţia sa fie încuviinţată, în timp ce condiţiile negative nu trebuie sa existe.

¹ Ion P. Filipescu-,,Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate’’, Editura All Educational S.A., Bucureşti 1997, pg.5

II.1.Consimţământul

Încheierea adopţiei necesită, în primul rând, manifestarea de voinţă a anumitor persoane.

a) Consimţământul celui care adoptă.

Este posibilă adopţia de catre o singură persoană sau de doi soţi, respectiv de o familie.Consimţământul trebuie sa îndeplinească condiţiile generale de validitate, respectiv să emane de la o persoană cu discernământ, să fie liber exprimat şi cu intenţia de a produce efecte juridice, să nu fie viciat prin eroare, dol sau violenţă.¹ În cosecinţă, nu pot exprima un consimţământ valabil în vederea adopţiei, minorul necăsătorit şi cel pus sub interdicţie.

Alienatul şi debilul mintal care nu au fost puşi sub interdicţie nu pot consimţila adopţie în perioadele de luciditate pasageră, deoarece o asemenea adopţienu este în interesul adopatului.

Consimţământul la adopţie se exprimă în formă autentică, în faţa organului competent în scris sau oral odata cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. ²

b) Consimţământul soţului celui care adoptă

Dacă cel ce vrea să adopte este căsătorit, se cere pentru încheierea adopţiei şi consimţământul soţului său.Această cerinţă se justifică pe consideraţia că adopţia nu trebuie să creeze relaţii incompatibile cu o viaţă normală de familie.Într-adevar, cel ce urmează a fi adoptat va locui, de obicei, la domiciliul celui care adoptă, intrând în familia acestuia, unde trebuie să găseacă o atmosferă de familie favorabilă dezvoltării fizice şi intelectuale. Consimţământul soţului celui care adoptă nu poate fi înlocuit cu autorizaţia autorităţii tutelare sau a instanţei judecătoreşti, ori a altui organ.Nu se prevede expres că acest consimţământ trebuie dat în formă autentică. Nu se cere consimţământul soţului celui care doreşte să adopte dacă acesta este în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.În aceasta situaţie se află soţul pus sub interdicţie judecătorească, decăzut din drepturile parinteşti, sau din orice împrejurare, se află în neputinţa de a-şi exprima voinţa.Vor fi avute în vedere numai acele împrejurări care pun în imposibilitate absolută pe soţul celui care doreşte să adopte, de a-şi manifesta voinţa, cum ar fi, de exemplu, dispariţia sa, chiar nedeclarată prin hotărâre judecătorească. Consimţământul soţului celui care dodeşte să adopte este cerut numai ca o condiţie de fond pentru ca celălalt soţ să poată adopta.Această situaţie trebuie deosebită de aceea în care amândoi soţii devin adoptatori şi când ei trebuie să-şi manifeste consimţământul în acest sens.În această situaţie consimţământul se exprimă în formă autentică.