Dreptul islamic vs dreptul român

Generalitati

Dreptul islamic constitutie al treilea mare system juridic mondial alaturi se Common-law si dreptul cutumiar Este “ un fenomen atat de diferit de toate celelalte forme de drept, incat studiul acestuia este indispensabil unei evaluari pertinente a intregii arii a posibilelor fenomene juridice”

Conceptul de “drept islamic” (saria) nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si de practici juridice; sfera sa este mult mai larga, extinzandu-se si in domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar, si bineinteles, de ritual religios. Saria nu este legea reala, ci legea ideala; “semnificatia cuvantului nu se limiteaza la lege, la drept, ci adeseori este mai ampla, apropiindu-se de sensul de “revelatie”. Ca atare, acest ansamblu de norme, de prescriptii, este stabilit in primul rand in textul Coranului; a fost completat pe baza traditiilor hadit, iar in perioada secolelor VIII-XIII a fost amplu dezvoltat si enuntat in principiile de jurisprudenta ale diferitelor scoli de drept (azi aceste scoli sunt in numar de patru). In sharia convietuiesc reguli teologice, morale, de rit si de drept privat, alaturi de norme fiscale, penale, procesuale si din dreptul razboiului. Sharia semnifica “ calea de urmat” sau cum o numim noi “legea divina.

Profund legat de textul sacru, dreptul Islamic este subordonat ritualului religios. Prin urmare, stiinta este strans legata de teologie. Categoriile juridice si ritualurile sunt mai nuantate decat cele europene: in timp ce pentru dreptul nostrum este in vigoare logica binara a licitului si ilicitului, pentru cel Islamic actul juridic poate fi obligatoriu, recomandat, permis sau interzis. Atat in ritual, cat si in drept, nu exista corespondenta intre obligatoriu si valid, nici intre interzis si nul.

Imbinarea preceptelor religioase cu cele juridice, proprie dreptului islamic pot fi intalnite si in dreptul nostru.

Legea islamică se bazează pe cinci postulate care guvernează întreaga viaţă a unui musulman:

- datoria obligatory, care trebuie îndeplinită întocmai, aşa cum a fost prescrisă. fără nici o abatere. Cel ce încalcă o datorie obligatorie este supus pedepsei lui Dumnezeu în Viaţa de Apoi şi pedepsei legiuitorului în această viaţă;

- îndatorirea sau ceea ce este de dorit a fi îndeplinit având ca model faptele profetului Muhammad. Dacă musulmanul îndeplineşte îndatorirea va fi răsplătit, dacă nu o îndeplineşte nu va fi pedepsit, ci va fi considerat doar neglijent;

- lucrul îngăduit, ceva ce este permis, licit (în orice domeniu : alimentar, vestimentar, social etc.);

- lucrul nerecomandabil, un lucru pe care Legea l-a interzis, însă fară să insiste asupra acestei interziceri.

- lucrul interzis , un lucru oprit total de către Legiutor, iar săvârvirea lui atrage după sine atât pedeapsa în Lumea de Apoi, cât şi o pedeapsă în lumea aceasta.

Legea islamică la nivel de guvernare si justiţie socială se aplică doar acolo unde la conducere se află un guvern islamic. Există şcoli diferite şi mişcări în cadrul islamului care permit o anumită flexibilitate. Mai mult, islamul este o religie foarte diversă pe măsură ce multe culturi l-au adoptat. În acelaşi timp totuşi, se pot decela anumite constante ale gândirii juridice islamice, care traverseaza atât timpul cât şi spaţiul. Explicaţia acestui fenomen stă în unicitatea surselor care stau la baza viziunii juridice a Legii islamice, şi deşi aceasta din urmă este interpretabilă şi modernizabilă, ea comportă totuşi anumite linii directoare greu de adus la zi, o dovadă fiind şi dificultăţile majore cu care se confruntă toate statele islamice în procesul lor de modernizare şi democratizare drepturile omului

Izvoare

Izvoarele dreptului islamc coincid cu izvoarele teologiei islamice. Dreptul Islamic, situat in contextul unei religii fara ierarhii ecleziastice, a fost intotdeauna o activitate individuala si informala. Juristul exista pentru dreptul islamic doar in figura alim-ului

Izvoarele teologico-juridice canonice sunt patru: Coranul , Sunna , opinia concordanta si interpretarea prin analogie Se pot adauga si alte izvoare, dar necanonice, ce sunt folosite doar in anumite state de facto.

Superioritatea elementului religios asupra celui juridic presupune supunerea credinciosului in ceea ce priveste dreptul islamic, independent de apartenenta sa la un stat cu un sistem juridic diferit.

Pluralitatea structurilor de norme nu modifica, prin urmare, unitatea formala a dreptului islamic. Originea sa divina facea indispensabila teoretizarea genezei unei ramuri autonome de drept, dictate de exigente.

Bergstraser a identificat trei sectoare, cu diferite grade de rigoare:

1. normele relative la rituri, la familie si la ereditate, care sunt cele mai legate de preceptele sacre;

2. normele de drept public sunt eliberate de preceptele sacre si pot fi considerate de-a dreptul in afara notiunii islamice de drept sacru;