Dreptul la căsătorie

1.1. Art.12 Dreptul la căsătorie

Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept. Articolul 12 se adaugă altor tratate internaţionale consacrând dreptul bărbatului şi al femeii, începând cu vârsta nubilă, de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. Semnificativ în acest context este Convenţia ONU din 10 decembrie 1962 privind consimţământul la căsătorie, vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriilor. Chiar dacă libertatea căsătoriei este strict legată de viaţa familială s-a decis crearea unui text separat al Conveţiei care să consacre această libertate.

1.2. Termenul de căsătorie

Termenul de căsătorie are mai multe accepţiuni: în primul rând “căsătorie” înseamnă actul juridic civil pe care îl încheie cei care vor să se căsătorească exprimând acordul de voinţă al persoanelor respective. În înţeles de act juridic, Codul familiei foloseşte termenul “căsătorie” în mai multe articole, de exemplu articolul 1 care face referire la căsătoria liber consimţită între soţi. În al doilea rând căsătoria desemnează situaţia juridică a celor căsătoriţi, adică statutul legal al soţilor. În acest sens în art.28, Codul familiei se prevede că soţii sunt obligaţi să poarte în timpul căsătoriei numele comun declarat.

Termenul căsătorie poate avea şi înţeles de instituţie juridică adică ansamblul normelor juridice care reglementează căsătoria.

1.3. Caractere juridice

1) Căsătoria este o uniune între un bărbat şi o femeie

În scopul întemeierii unei familii, bărbatul şi femeia are dreptul de a se căsători.

Cum unul dintre principalele scopuri ale căsătoriei este procreaţia, nu se poate concepe o căsătorie între două persoane de acelaşi sex. Această afirmaţie este însă contrazisă de existenţa unor reglementări din alte state, care permit căsătoria între persoane de acelaşi sex.

2) Căsătoria este liber consimţită de viitorii soţi

Exprimarea consimţământului liber al celor ce se căsătoresc este garantată prin dispoziţii constituţionale şi legale.

3) Căsătoria este monogamă

Acest caracter decurge firesc din fundamentul căsătoriei, anume afecţiunea reciprocă a soţilor.

Caracterul exclusiv al dragostei implică monogamia.

4) Căsătoria se încheie în formele cerute de lege, având caracter solemn

Solemnitatea căsătoriei este pusă în evidenţă de faptul că se încheie într-un anumit loc, în fata unei anume autorităţi de fapt, într-o zi dinainte fixată şi în prezenţa viitorilor soţi şi a martorilor, cu posibilitatea asistării publice.

5) Căsătoria are caracter civil

Încheierea şi înregistrarea căsătoriei sunt de competenţa exclusivă a autorităţi de stat.

Este garantată constituţional şi căsătoria religioasă, însă numai după căsătoria civilă.

Căsătoria religioasă nu produce însa efecte juridice.

6) Căsătoria se încheie pe viaţa

În principiu, legătura căsătoriei este menită să dăinuiască între soţi pe tot timpul vieţii lor.

7) Căsătoria se întemeiază pe egalitatea în dreptul şi obligaţii între soţi.

Această egalitate se referă atât la condiţiile în care este încheiataă căsătoria, cât şi la relaţiile dintre soţi sau dintre aceştia şi copiii lor.

Egalitatea dintre bărbat şi femeie depăşeste relaţiile de familie, existând în toate domeniile vieţii sociale.

8) Căsătoria se încheie în scopul întemeierii unei familii.

Căsătoria este ocrotită de lege, deoarece constituie baza familiei.