Dreptul la Informare

CAPITOLUL I

APARITIA SI EVOLUTIA DREPTURILOR OMULUI

Notiunea de drept al omului, de libertate fundamentala, nu poate primi o definitie clara, precisa, ca si în cazul altor valori sociale fundamentale, cum ar fi binele, adevarul sau dreptatea. Problematica drepturilor omului îsi are radacinile în trecutul îndepartat. se poate vorbi de drepturi si obligatii ale omului de foarta multa vreme, fiind dat un exemplu din Biblie unde, dupa ce se arata ca cei dintâi oameni au fost Adam si Eva, se precizeaza ca acestia au fost pusi în Eden, ca sa pazeasca si sa lucreze gradina, îngaduindu-li-se de catre Dumnezeu sa manânce dupa placul inimii din rodul tuturor pomilor, limitându-li-se, însa, accesul, la Pomul Cunoasterii binelui si raului, iar mai târziu si la pomul vietii. Tot Biblia face cunoscuta si prima pedeapsa aplicata oamenilor care, atunci când nu au respectat obligatiile impuse, au fost izgoniti din Eden si au fost supusi greutatilor legate de dobândirea hranei, lucrarea pamântului etc. Cu timpul, problematica drepturilor omului a prins contur si din punct de vedere legislativ, primul act care a marcat acest aspect fiind Magna Charta Libertatem ( 1215 ), urmata, apoi, de Habeas Corpus ( 1679 ), Bill of Rights ( 1689 ), Declaratia de Independenta a Statelor Unite ( 1776 ), Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului ( 1789 ) si Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948 ).

Trebuie sa remarcam perioada dreptului natural din secolele XVII-XVIII, când rationalistii au sustinut existenta unor drepturi înnascute, inerente naturii umane, drepturi suprastatale si eterne, cu varianta contractului social apoi perioada dominata de pozitivisti, pentru care drepturile erau cele stabilite prin lege. Lupta dintre cele doua curente s-a concretizat în pozitivarea dreptului natural sub forma drepturilor omului, carora oficialitatile le-au imprimat un caracter obligatoriu si universal, aceasta observându-se în activitatea desfasurata de Natiunile Unite dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Reglementarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului este cuprinsa, astazi, în constitutiile diverselor state.

CAPITOLUL II

DREPTUL LA INFORMARE ÎN CONSTITUTIA ROMÂNIEI. ASPECTE ÎN CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI SI ÎN TRATATUL INSTITUIND O CONSTITUTIE PENTRU EUROPA

1. PREZENTAREA ART. 31 DIN CONSTITUTIA ROMÂNIEI

Analizând drepturile fundamentale ale omului cuprinse în Constitutia României, se poate remarca faptul ca printre acestea se numara si drepturi de factura mai noua, care au aparut ca urmare a progreselor societatii, facându-se resimtita necesitatea recunoasterii, respectarii si reglementarii lor la nivel de act fundamental. Dreptul la informatie, prevazut de art. 31 din Constitutia României, este un drept care are sorgintea în instrumentele juridice internationale în domeniu.