Dreptul la Respectarea Vietii Private si de Familie

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Dreptul la Respectarea Vietii Private si de Familie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 21 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

DREPTUL LA RESPECTAREA VIEȚII PRIVATE ȘI DE FAMILIE

1. Definirea conceptului de drepturi ale omului

În literatura de specialitate au fost enunțate mai multe definiții cu privire la conceptul de ”drepturi ale omului”. Dicționarul de terminologie de drept internațional arată că ”drepturile omului este o expresie introdusă în ordinea internațională a epocii contemporane, care echivalează cu drepturile fundamentale ale omului” .

Drepturile omului recunoscute pe plan internațional reprezintă: ”un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane și a căror respectare se înțelege a fi promovată în folosul tuturor oamenilor” .

Cunoscutul om politic, Adrian Năstase definește drepturile omului ca fiind acele ”prerogative conferite de dreptul intern și recunoscute de dreptul internațional fiecărui fundamentale și care au ca scop satisfacerea unor nevoi umane esențiale și a unor aspirații legitime, în contextul economico-social, politic, cultural și istoric al unei anumite societăți” .

Drepturile omului sunt expresia aspirației crescânde a omenirii spre o viață care să permită fiecărui om să se bucure de respect, protecție și bunăstare. Exercitarea acestor drepturi înseamnă mai mult decât realizarea unor condiții de confort și comoditate, pe care le oferă civilizația actuală.

Drepturile omului au și o dimensiune spirituală, care începe cu libertatea sa, în condițiile unui stat de drept și cu respectarea demnității sale. Drepturile omului sunt inerente naturii umane . Lipsirea omului de ele înseamnă ca el să înceteze să trăiască ca o ființă umană. Totodată negarea acestor drepturi deschide calea spre dezordine politică și socială în viața statelor și a popoarelor și spre conflicte armate între state sau ostilități între diferitele grupuri sociale din cadrul popoarelor.

2. Instituția drepturilor omului

Omul, fiinta socială prin esență, se raportează în mod necesar la semeni, la societate în ansamblu, acesta fiind cadrul care-i asigură existența și dezvoltarea prin aceea că ,,fiecare are un statut al sau în care se însumeaza totalitatea drepturilor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare” .

Prin urmare, date fiind implicațiile și consecințele deosebite ale acesteia pentru însăși existența umană, necesitatea creării și menținerii echilibrului în societate, legatura strânsă de interese individ – societate a determinat reglementarea juridică a acesteia. Prin norme de drept s-a fundamentat astfel ,,status libertatis” al persoanei, noțiune care în timp a avut ca rezultat cristalizarea instituției numită a drepturilor omului, ce reprezintă o garanție solidă a desfășurării în condiții optime a relațiilor aratate.

Forța coercitivă a statului apare ca fiind o modalitate eficace de armonizare a acestora. Această idee și-a gasit consacrarea și in art 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia fiecare persoană este supusă în exercitarea drepturilor sale unor îngrădiri prevazute de lege ,,în scopul recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților altora și în scopul satisfacerii exigențelor juste, cerute de morala, de ordinea publică și de bunăstarea generală într-o societate democratică”.

De notat ca în lumea contemporană instituția drepturilor omului reprezintă o cerință majoră și că în timp concepțiile cu privire la drepturile omului au suferit importante corective, în prezent instituția fiind deosebit de complexă. Se poate vorbi chiar de un proces al elaborarii drepturilor omului pe plan internațional, dat fiind substanțialele dezvoltări ale acestora, determinate în principal de adoptarea a numeroase convenții internationale. Se poate aprecia că instituția are un caracter bivalent, fiind în același timp și o ,,instituție de drept intern, integrată normelor constituționale ale unei țări sau alteia, afectaând un număr considerabil de ramuri de drept” .

De subliniat, dincolo de aceste aspecte, cauza lor determinantă, respectiv esența științei drepturilor omului, aceea de a fi ,,ramura specială a științelor sociale care are ca obiect studiul raporturilor dintre oameni în funcție de demnitatea umană,

Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul la Respectarea Vietii Private si de Familie.doc