Dreptul la un Proces Echitabil

Sistemul judiciar reprezintă, în orice stat democratic, o componentă esenţială a civilizaţiei şi progresului social. Ideea de proces echitabil trimite automat la ideea de stat de drept.

În societăţile moderne, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar administrarea ei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane. Această funcţie implică existenţa unor structuri statale (servicii publice) apte să realizeze activitatea jurisdicţională. Un atare serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii proprii, funcţionale şi autonome.

Există principii ce se află într-o legătură indisolubilă cu organizarea sistemului judiciar dar care vizează mai degrabă funcţionarea acestuia şi însăşi democratismul şi umanismul sistemului procesual, fie el cel civil sau penal.

Printre aceste principii menţionăm: accesul liber la justiţie, independenţa judecătorilor, inamovibilitatea, egalitatea în faţa justiţiei şi gratuitatea justiţiei.

Accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat într-un număr important de documente internaţionale, astfel că el are semnificaţii deosebite şi pentru dreptul procesual, dar şi pentru dreptul constituţional. Facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acţiune în justiţie, implicând astfel obligaţia corelativă a statului, ca prin instanţa competentă, să soluţioneze aceste acţiuni, reprezintă practic liberul acces al persoanei la justiţie.

Drepturile procedurale constituie singura categorie de drepturi al căror conţinut nu fac referire la o libertate materială, ci la garanţiile de care dispune o persoană într-un stat de drept pentru a-şi valorifica drepturile şi libertăţile. Dreptul la un proces echitabil şi dreptul la recurs nu sunt de regulă susceptibile de limitări şi nu pot face decât obiectul unor derogări, cât despre principiul legalităţii incriminării şi pedepselor, acesta reprezintă un drept intangibil.

Protecţia libertăţii ar fi lipsită de sens dacă nu ar fi încredinţată unei justiţii independente şi imparţiale, garanţie a unui proces echitabil. ,,Dreptul la un proces echitabil”, conform terminologiei consfinţite de Curtea europeană cu privire la art.6 alin.1 din Convenţie ,,consacră principiul fundamental al preeminenţei dreptului într-o societate democratică” - Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii penale îndreptate împotriva sa.”

Recunoscând dreptului la un proces echitabil un loc ,,eminent” într-o societate democratică, judecătorul european îl consacră ca unul dintre principiile care constituie structura de bază a ordinii publice europene a drepturilor omului. De aceea, Curtea europeană stabileşte, prin hotărârea Pellegrini contra Italiei (2001) , principiul conform căruia jurisdicţiile unui stat parte nu pot, fără să încalce ele înseşi articolul 6 din Convenţie, să acorde exequatur unei hotărâri a unui stat terţ care nu recunoaşte garanţiile articolului 6; aşadar, acestora li se impune obligaţia de a se asigura că hotărârea străină a fost adoptată corect, cu respectarea principiilor procesului echitabil. Această ,,excepţie de ordine publică europeană” îi permite deci judecătorului naţional să nu execute o hotărâre străină care este contrară exigenţelor procesului echitabil.

Câmpul de aplicare ratione personae al art. 6 nu pune probleme deosebite. Potrivit art. 6, garanţiile procesului echitabil se aplică „oricărei persoane”, fizice sau juridice.

Cât priveşte aplicarea ratione materiae, din interpretarea art. 6 alin.1 rezultă că protecţia acestuia nu acoperă toate litigiile, ci doar plângerile privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil şi acuzaţiile în materie penală. Curtea europeană a dat acestor noţiuni un sens autonom şi extins, nu fără a se confrunta cu unele dificultăţi de interpretare.

În privinţa noţiunii de proces, a fost consacrată o interpretare extensivă: art. 6 se aplică atât înainte, cât şi după procesul propriu-zis (inclusiv toate căile de atac prevăzute de lege), deoarece el priveşte şi executarea deciziei judecătoreşti. De exemplu, cerinţa termenului rezonabil se aplică, în cauzele privind drepturile şi obligaţiile cu caracter civil, şi procedurilor administrative prealabile, atunci când acestea sunt obligatorii