Dreptul la un Proces Echitabil

Notiunea de "proces echitabil" este una aproape imposibil de definit datorita conditiilor speciale în care a aparut între constantele drepturilor si libertatilor fundamentale în sistemele juridice contemporane. Evolutia pe care au cunoscut-o garantiile procedurale a fost mai întâi opera instantelor britanice si americane pentru ca, mai apoi, Curtea si Comisia europeana a drepturilor omului sa adauge aspecte noi la cele cunoscute anterior.

În lipsa unei posibile definitii, notiunea de "proces echitabil" este frecvent utilizata de organele jurisprudentiale de la Strasbourg pentru a desemna ansamblul drepturilor oferite justitiabililor prin art. 6 al Conventiei europene a drepturilor omului, expresia vizând ansamblul garantiilor procedurale care permit punerea în valoarea drepturilor protejate prin Conventiei . Importanta acestor reguli de procedura nu trebuie subestimata deoarece nu este suficient a enumera anumite drepturi substantiale protejate asa cum o fac mai multe conventii si tratate internationale, ci trebuie gasite si mecanismele de procedura prin care acestea sa fie aparate.

Practica releva rolul central pe care îl joaca art. 6 în cadrul sistemului Conventiei: este vorba despre dispozitia cea mai frecvent invocata în fata organelor Conventiei si, probabil, în fata instantelor nationale. În acest context, Curtea admite ca notiunea de proces echitabil a cunoscut în jurisprudenta sa una dintre cele mai remarcabile evolutii, marcata în principal de importanta acordata aparentei si de sensibilitatea crescuta a publicului fata de organizarea si administrarea justitiei .

Potrivit art.6 din Conventia europena a drepturilor omului „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”

De asemenea tot potrivit art.6 orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata de vinovatie pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita, are dreptul de a fi informat asupra acuzarii, are dreptul de a dispune de timpul si facilitatile necesare apararii, are dreptul la asistenta juridica si are dreptul de a convoca si interoga martorii.

1. Prezumtia de nevinovatie

Poate cea mai veche si cea mai celebra dintre garantiile procedurale în materie penala, prezumtia de nevinovatie este definita în art. 6, aln. 2 în formularea sa clasica: „orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni este prezumata nevinovata pâna când vinovatia sa a fost stabilita legal.”

Domeniul de aplicabilitate a acestei garantii este înca neclar în jurisprudenta Curtii si a fostei Comisii. Daca este cert ca ea se aplica tuturor acuzatiilor în materie penala, indiferent de calificarea interna a faptei , ramâne de solutionat problema de a sti daca beneficiaza de prezumtia de nevinovatia si persoana aflata doar în faza de urmarire penala. Exista astfel decizii ale Comisiei prin care se refuza aplicarea prezumtiei de nevinovatie unui suspect cu ocazia primei audieri de catre politie, decizii prin care se admite posibilitatea garantarii acestui drept si în faza de urmarire si chiar înainte de formularea vreunei acuzatii ori decizii în care Comisia lasa problema deschisa, evitând parca ostentativ sa pronunte o solutie in abstracto.

Pe de alta parte, însa, jurisprudenta fostei Comisii este ferma în a constata aplicabilitatea art. 6, aln. 2 fazei de instructie preparatorie judiciara, în statele în care exista o astfel de faza procedurala. La rândul ei Curtea, fara sa clarifice in abstracto problema a decis cu prilejul solutionarii unei cauze în care se punea în discutie prezumtia de nevinovatie a unei persoane acuzate de calomnie a decis ca aceasta beneficiaza de acest drept si în faza de urmarire, întrucât, în dreptul elvetian, este necesara plângerea prealabila pentru punerea în miscare a actiunii penale, iar cum aceasta fusese introdusa, persoana în cauza era deja "acuzata" în sensul Conventiei . Probabil însa ca instanta europeana a ramas la aceasta concluzie, chiar daca nu a afirmat-o niciodata explicit, existând chiar o situatie în care s-a constat o violare a art. 6, aln.2 ca urmare a unor fapte anterioare chiar începerii actiunii penale contra reclamantului.