Dreptul la viață și implicațiile penale în convenția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și dreptul penal român

CAPITOLUL I

Dreptul la viaţă valoare socială fundamentală ocrotită de

Convenţia europeană a drepturilor omului şi legislaţia penală română

Aspecte generale

Încă din antichitate au existat preocupări privind protecţia drepturilor omului.Dintre filozofi cu preocupări asupra drepturilor omului, amintim pe Platon,Aristotel

Cea mai semnificativă realizare a Consiliului Europei rămâne Conventia europeană a drepturilor omului, tratat international de o importanţă fără precedent.

Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale a fost adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994 ,publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994,România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Convenţia europeană a drepturilor omului este un adevărat punct de sprijin esenţial al ocrotirii europene a drepturilor omului

Conventia europeană a drepturilor omului consacră drepturile si libertăţile pe care statele membre se angajează să le garanteze oricărei persoane aflate sub jurisdictia lor. Ea stabileşte, de asemenea, un sistem internaţional de protectie: statele si particularii, indiferent de naţionalitatea lor pot sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg dacă consideră că unul sau mai multe din drepturile garantate de Conventie au fost violate de unul din statele semnatare.

Conventia garantează, printre altele: dreptul la viata, la protecţie împotriva torturii si a tratamentelor inumane, la libertate si securitate, la un proces echitabil, la respectarea corespondentei si a vieţii private si

familiale, la libertatea de exprimare (inclusiv libertatea presei), la libertatea

de gândire, conştiinţă si religie, cât si la libertatea de reuniune paşnică si de asociere. Protocoalele aditionale au adaugat alte drepturi faţă de cele recunoscute prin Conventie, cum ar fi: abolirea pedepsei cu moartea (Protocolul nr. 6).

Indivizii pot beneficia de drepturi si libertăti pe plan intern numai prin mijlocirea statelor de care apartin. Acest principiu este consacrat în doctrina ca principiu al subsidiaritătii dreptului international faţă de dreptul intern.

Documentele – Conventia, Protocoalele, intră în sfera art 20 al Constitutiei, conform căruia drepturile si libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate în concordanţă cu Declaratia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte;dintre acestea Convenţia europeană a drepturilor omului ocupă un loc principal ; în caz de neconcordanţă cu legislatia internă, acestea au prioritate.

Ratificând Convenţia europeană a drepturilor omului,România a acordat acesteia o prioritate în raport cu legislaţia penală internă,ori de câte ori ar exista o neconcordanţă între Conveţia europeană şi legea penală internă. In consecinţă, Convenţia Europeana a Drepturilor Omului a dobândit aplicabilitate directă în dreptul intern român

Legislaţia comunitară are o influenţă asupra legii penale naţionale ,în sensul folosirii legislaţiei penale europene pentru ocrotirea valorilor fundamentale.

Legea penală a statului român ,cu toate particularităţile ei trebuie să protejeze pe cetăţeni adică,viaţa,libertatea,integritatea corporală etc.Legiuitorul român are obligaţia de a verifica dacă proiectele de legi penale pe care le discută şi le aprobă sunt în concordanţă cu Convenţia europeană a drepturilor omului.Având în vedere că România este un stat de drept,dreptul penal trebuie să asigure cadrul juridic corespunzător pentru apărarea valorilor sociale fundamentale

Dreptul penal -,,cuprinde exigenţele fundamentale faţă de comportarea cetăţenilor şi faţă de valorile sociale care trebuie ocrotite prin aplicarea constrângerii juridice în formele sale cele mai grave(pedeapsa)

Conform dispoziţiilor art.1 din Codul penal ,scopul legii penale române este să apere ,împotriva infracţiunilor,suveranitatea,independenţa,unitatea şi indivizibilitatea

statului,persoana umană ,drepturile şi libertăţile acesteia,proprietatea publică şi particulară,precum şi întreaga ordine de drept din România.

Având în vedere că obiectivul primordial al unei reforme penale îl constituie respectarea drepturilor omului ,România fiind stat membru al Uniunii Europene are ca obligaţie adaptarea legislaţiei penale la exigenţele şi nivelul cerinţelor Convenţiei europene a drepturilor omului,˝dispoziţiile Convenţiei devenind la rândul lor standardele europene pentru legislaţiile naţionale”