Cuprins
- Definite si izvoare 3
- Conceptul dreptului marii 4
- Zona Contigua 6
- Platoul continental 7
- Zona economica exclusiva 8
- Marea libera 10
- Zona internationala a teritoriilor submarine 15
- Regimuri internationale special 16
- Bibliografie 20
Extras din document
1.Dreptul marii
1.1Definite si izvoare
Dreptul marii este o ramura a dreptului international public, alcatuita din totalitatea normelor juridice internationale conventionale si cutumiare, care au ca obiect de reglamentare relatiile dintre stat e in activitatea de folosire a spatiilor maritime care nu sunt supuse suveranitatii lor exclusive.
Preocuparile doctrinaire pentru stabilirea unor reguli cu privire la spatiile maritime sunt foarte vechi ,printer acestea afirmindu-se, mai ales ,Hugo Grotius,prin lucrarea sa Mare Liberum.
Preocuparile de codificare a dreptului marii apar,insa,relative mai tirziu.Prima incercare a fost in cadrul Conferintei de la Haga,din anul 1830, dar fara rezultate concrete. Succese remarcabile s-au inregistrat dupa cel de-al doilea razboi mondial, printr-o suita de conferinta pentru codificarea dreptului marii.
Prima Conferinta international ,desfasurata la Geneva, in anul 1958,s-a soldat cu aoptarea a 4 instrumente international, valabile sin in present. Acestea sunt:
1. Conventia privind marea teritoriala si zona contigua;
2. Conventia cu privire la platoul continental;
3. Conventia cu privire la marea libera;
4. Conventia cu privire la pescuit si protejarea resurselor vii.
Conferinta nu a reusit sa stabileasca latimea marii teritoriale. Practica statelor,la acea vreme era foarte diferita , latimea marii teritoriale variind intre 3si 200mile marine Acestea a fost motivul pentru care ,dupa doi anu, a fost convocata o noua conferinta, tot la Geneva , dar nici aceasta nu a reusit sa stabileasca o regula unanimacceptata ,lasind la latitudinea statelor sa-si stabileasca,prin acte unilateral ,latimea marii teritoriale.
Cea de-a treia conferinta de codificare a dreptului marii,care s-a desfasurat intre anii 1973 si 1982,s-a incheiat cu adoptarea unei noi conventii ,care reprezinta astazi un veritabil “cod al marii” – Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii, adoptata la 10 decembrie 1982, la Montego-Bay,in Jamaica.
Spatiile maritime reglementate de dreptul ,arii pot fi grupate in doua catehorii: spatii in care statele exercita anumite drepturi suverane ,desi acestea nu fac parte din teritoriile statelor-zona contigua,platoul continental,zona economica exclusive-si spatii nesupuse nici une competentii suverane ale statelor –marea libera si zona international a spatiilor submarine –la care pot adauga regimul specific al strimtorilor international,insulilor ,marilor inchise si semideschise si al statelor fara litoral la mare.
1.2 Conceptul dreptului marii. Aparitie si evolutie. Dreptul marii este una
dintre cele mai importante ramuri ale dreptului international, permitand
solutionarea diferendelor inter-statale in conformitate cu interesele nationale ale
Statelor de coasta. Astfel, dreptul marii a fost folosit din cele mai vechi timpuri pentru solutionarea statutului flotelor militare pe timp de razboi, dar si pentru solutionarea unor aspecte de interes major in domeniul pescuitului si navigatiei maritime comerciale, in timp de pace.
Bibliografie
1.Lexicon maritim englez-român, Ed. Științifică, București, 1971
2. Geamănu G., „Drept internațional public”, ed. Didactică și
pedagogică, București, 1981.
3. Andronovici C., „Drept internațional public”, ed. „Graphix”,
Iași, 1993.
4. Niciu M., „Drept internațional public”, ed. „Chemarea”, Iași,
1993.
5.www.ro.wikipedia.org
6. www.drept.uc.ro
7. http://www.scritube.com/stiinta/drept/Drept-maritim18542257.php
8. http://www.juridice.ro/140218/dreptul-marii-delimitarea-spatiilor-maritime.html
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dreptul Marii.docx