Dreptul Mediului

1. Explicaţi ,,principiul poluatorul plăteşte,, din punctul de vedere al reparării daunei de mediu.

Principiul, pe care îl regăsim şi în cadrul art. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 265/2006, semnifică angajarea răspunderii, fie de natură civilă, administrativă sau chiar penală, a celui care, poluând mediul şi nerespectând astfel obligaţiile ce îi reveneau, produce prejudicii acestuia.

Noţiunea de “poluare” este definită prin art. 2 pct. 51 din Legea cadru ca fiind “introducerea directă sau indirectă a unui poluant acre poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime”. Termenul provine din latinescul “polluero – ere” care semnifica a pângări, a murdări a profana.

La rândul ei, noţiunea de “prejudiciu” primeşte şi ea o definiţie legală prin acelaşi act normativ, ambele definiţii fiind de natură a pune capăt ambiguităţilor ce sar fi putut naşte în lipsa lor: “efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanţi, activităţi dăunătoare ori dezastre”.

Poluarea a apărut deopotrivă cu dezvoltarea primelor civilizaţii de tip orăşenesc. Iniţial, produsele poluante erau puţine, de natură organică şi uşor degradabile de către microorganisme. Odată cu creşterea populaţiei şi dezvoltarea tehnicii, poluarea a atins teritorii tot mai întinse. Mult timp s-a crezut că biosfera are capacităţi nelimitate de absorbţie şi neutralizare a afectelor poluării. Însă, datorită faptului că multe substanţe poluante depăşesc capacitatea de transformare a naturii, sa produs acumularea lor şi începutul unui proces de degradare a mediului înconjurător.

În funcţie de mediul în care se produce, poluarea poate fi: acvatică, atmosferică, a solului şi a subsolului. După natura celui ce poluează, poluarea poate fi fizică, chimică sau biologică, în timp ce, luând drept criteriu factorii care o generează ea este naturală şi artificială.

2. Caracterizaţi procedura de autorizare a activităţilor cu impact asupra mediului.

Studiul de impact. Studiul de impact este un act preliminar, absolut necesar în cadrul procedurii de autorizare. Plecând de la principiul precauţiei şi al acţiunii preventive, instituirea procedurii de autorizare şi obligativitatea efectuării unui studiu asupra consecinţelor acţiunilor umane asupra mediului şi a soluţiilor ce trebuie întreprinse, constituie mijloacele juridice eficace pentru realizarea dezvoltării durabile.

În cadrul studiului de impact, se porneşte de la evaluarea impactului asupra mediului, ce reprezintă un proces prin care se identifică efectele directe şi indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi mediului.

Evaluarea impactului de mediu se realizează într-o fază pregătitoare, şi anume aceea a pregătirii documentaţiei, urmărindu-se iniţial impactul pe care respectivul proiect îl are asupra oamenilor, florei, faunei, apei, solului, aerului, climei şi peisajului.

În vederea realizării unui astfel de evaluări se parcurg trei etape:

- încadrarea proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra

mediului;

- definirea domeniului evaluării şi realizarea raportului privind studiul de

evaluare a mediului;

- analiza calităţii raportului la studiul de evaluare a impactului asupra

mediului.

În cadrul primei etape, evaluarea impactului se realiză prin unităţi specializate care sunt atestate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

Legea prevede că autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate excepta de la evaluarea impactului anumite proiecte sau părţi ale acestora, în cazuri excepţionale, cum ar fi asigurarea ordinii publice sau a siguranţei naţionale. În acest caz, autoritatea publică care iniţiază proiectul va trebui totuşi să aplice o altă metodă de evaluare corespunzătoare şi să aducă la cunoştinţa publicului atât informaţiile astfel dobândite, cât şi motivele care au dus la ceastă excepţie.

În cea de-a doua etapă, de definire a domeniului de evaluare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului pregăteşte şi transmite titularului de proiect un îndrumar referitor la problemele de mediu care trebuie tratate în evaluarea de impact şi la gradul de extindere a acestora.

În fine cea de–a treia etapă, porneşte de la îndrumarul referitor la probleme de mediu care au fost tratate în evaluarea de impact de către titularul proiectului, şi pe baza acestuia se efectuează studiul de evaluare a impactului, rezultatele sale fiind prezentate în raportul care se înaintează autorităţii competente pentru protejarea mediului.

Autoritatea competentă pentru protecţia mediului analizează calitatea raportului la studiul de evaluare şi ia decizia de acceptare sau de refacere a acestui raport, şi după caz de emitere sau de respingere motivată a acordului de mediu.

Sub un alt aspect, şi respectând principiul legal al informării şi participării publicului la luarea deciziilor, orice solicitare de acord de mediu pentru proiecte supuse evaluării impactului asupra meiului se aduce la cunoştinţa publicului de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, pentru ca acesta să-şi poată exprima opinia înainte de adoptarea deciziei de emitere a acordului de mediu.

Rezultatele consultării publicului şi informaţiile obţinute se iau în considerare în procedura de emitere a acordului de mediu.Prin comparaţie cu alte studii tradiţionale, studiul de impact este un document previzional, urmărind să analizeze în mod anticipat ce efecte pot avea asupra mediului, în ansamblul său realizarea proiectului sau programului supus analizei. În acest sens, în cadrul studiului de impact găsim scenarii şi strategii de acţiune. Tot de aici pleacă şi nevoia de a realiza programe pe termen lung de studiere a impactului, cu deosebire în cazul direcţiilor importante de dezvoltare a ştiinţei şi tehnologiei, cum ar fi: energia, informatica, biologia, genetica, etc.

Avizul, acordul şi autorizaţia de mediu. După efectuarea evaluărilor de mediu pentru anumite planuri şi programe, aprobarea acestora la orice nivel ierarhic este condiţionată de existenţa avizului de mediu.