Dreptul Mediului

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Definiţia :

Potrivit doctrinei mediul reprezintă tot sau aproape tot ce înconjoară omul, adică lumea vie şi neînsufleţită.

Mediul este ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspecte caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.

Noţiuni generale despre mediu :

Rezultă, potrivit definiţiei legale a mediului, că acesta desemnează ansamblul factorilor fizici, chimici, biologici şi sociali, care în strânsă corelaţie şi interacţiune influenţează echilibrul ecologic.

Mediul reprezintă un element esenţial al existenţei umane. De aceea, calitatea acestuia (în ansamblu, dar si a fiecărui element component) constituie o problemă de interes major pentru evoluţia socială.

Mediul cuprinde :

-factori naturali (biosfera) - sunt cei pe care omul i-a moştenit (apa, vegetaţia, etc.);

-factori artificiali (tehnosfera) - sunt cei pe care omul i-a creat prin activitatea sa.

Factorii de mediu sunt supuşi permanent degradării şi deteriorării lor ca o consecinţă a poluării.

Fenomenul de poluare:

Mediul şi factorii de mediu (biotici şi abiotici), sunt afectaţi în cea mai mare măsură de poluare, fenomen capabil să afecteze şi să deterioreze echilibrul ecologic. Cuvântul "poluare" provine din latinescul "poluorae" care înseamnă a murdări, a pângări, a profana.

Poluarea se produce datorită depăşirii limitelor admisibile de acumulare a substanţelor toxice şi are ca efect deteriorarea mediului.

Definiţia :

Poluarea mediului reprezintă ,introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime.

Poluarea poate fi :

-naturală;

-artificială.

Poluarea este consecinţa acţiunii poluanţilor asupra factorilor de mediu, poluanţi care, sunt reprezentaţi de orice substanţă, preparată sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori, ori de energie care introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.

O problemă îngrijorătoare pentru umanitate o reprezintă poluarea mărilor şi oceanelor.

Poluarea Mediteranei afectează, de exemplu, nu numai ţările cu accesul maritim la această apă, ci, printr-un lanţ extrem de complex de interferenţe şi consecinţe, însuşi organismul unitar al Terrei.

Poluarea poate avea mai multe forme: poluare fizică (radioactivă, termică, fonică, prin vibraţii, electromagnetică), chimică, biologică, genetică, estetică etc.

Cauzele poluării sunt :

a. cauze naturale :

-erupţii vulcanice;

-cutremure;

-inundaţii;

-alunecări de teren;

-tornadele;

-furtuni de nisip;

-incendiile naturale;

-radioactivitatea naturală etc.

b. cauze artificiale :

-radioactivitatea (produsă ca urmare a accidentelor s-au a activităţilor în domeniul atomo-nuclear);

-explozia demografică;

-războaiele locale, dezvoltarea industriilor de război;

-defrişări massive;

-lipsa conştiinţei ecologice;

-cuceririle revoluţiei tehnico-ştiinţifice (a căror aplicare nu este însoţită de măsuri de depoluare);

-rămânerea în urmă a gândirii umane; utilizarea de tehnologii, instalaţii, obiecte neperformante etc.

Organizaţiile şi instituţiile mondiale cu rol de protecţia mediului sunt :

1. Organizaţia Naţiunilor Unite (abreviat: ONU);

2. Organizaţia F.A.O. (The Food and Agriculture Organization of the United Nations);

3. U.N.E.S.C.O. (United Nations Educational, Scientific, and Cultural Organization);

4. Organizaţia Mondială a Muncii;

5. Organizaţia Internaţională de Aviaţie;

6. Green Pace Organization;

7. instituţii regionale :

-Parlamentul European;

-Comisia Economică Europeană.