Dreptul mediului în UE

Evoluția reglementărilor comunitare în domeniul mediului

Politica de mediu reprezintă o politică relativ nouă a Uniunii Europene, fiind consacrată în Tratatul CE abia prin adoptarea Actului Unic European (AUE). Bineînțeles că preocupări comunitare privind protecția mediului s-au înregistrat încă din anii 1960, desfășurate într-un cadru neinstituționalizat.

În ceea ce privește programele de acțiune privind mediul, trebuie să amintesc faptul că politica mediului la nivel comunitar a constat inițial în adoptarea unor programe cu caracter de generalitate prin care au fost stabilite măsuri specifice în domeniu. Adoptarea acestor programe generale a fost stabilită în cadrul reuniunii șefilor de stat și guverne de la Paris din 20 octombrie 1972.

Primele două programe în domeniul mediului au fost lansate în perioadele 1973-1977 (PAM 1) și 1978-1981 (PAM 2).

Obiectivele majore urmărite de către aceste programe aveau ca scop aflarea unor soluții pentru problemele grave ridicate de poluare. În cadrul acestor programe au fost enunțate 11 principii care stau la baza politicii comunitare în domeniul mediului, acestea fiind preluate și de programele comunitare de acțiune adoptate ulterior :

- principiul conform căruia este mai bine de prevenit, decât de reparat

- luarea deciziilor privind mediul în stadiul cel mai precoce raportat la consecințe

- evitarea oricărei forme de exploatare a resurselor și mediului natural care provoacă pagube echilibrului ecologic

- ameliorarea nivelului cunoștințelor științifice pentru a permite o acțiune eficace în domeniu

- principiul poluatorul plătește

- prevenirea degradării mediului dintr-un stat prin activitățile întreprinde în alt stat membru

- politica de mediu comunitară trebuie să aibă în vedere interesele țărilor în curs de dezvoltare

- promovarea protecției mediului la nivel internațional și planetar prin cooperare cu organizațiile internaționale

- aplicarea principiului subsidiarității în politica mediului înconjurător, în sensul că măsurile de protecție trebuie să fie corespunzătoare tipului de poluare și zonei geografice protejate

- coordonarea programului național de mediu pe baza unui concept comun și armonizarea politicilor naționale.

Al treilea program comunitar - 1982-1986 (PAM 3) a vizat adoptarea unei strategii globale și preventive de salvare a mediului și resurselor, protectia mediului devenind mai cuprinzătoare, înglobând și problemele privind afectarea solului, precum și integrarea intereselor mediului înconjurător în cadrul celorlalte politici comunitare.

Al patrulea program, lansat în anul 1987-1992 (PAM 4) a urmărit integrarea problemelor privind protecția mediului în cadrul politicilor economice și sociale comunitare. Pentru realizarea acestei noi abordări, au fost apreciate ca prioritare patru tipuri de activități:

- aplicarea completă a legislației comunitare

- controlul impactului produs asupra mediului de diferite substanțe și surse de poluare

- îmbunătățirea difuzării informației în domeniu

- crearea de noi locuri de muncă.

Al cincilea program comunitar- 1993-2000 (PAM 5) a fost intitulat sugestiv ,,Către o dezvoltare durabilă”. Programul este fundamentat pe principiul dezvoltării durabile și presupune o responsabilitate comună față de mediu a autorităților implicate, precum și a cetățenilor. Programul face trecerea de la abordarea bazată pe comandă și control la introducerea instrumentelor economice și fiscale și la consultarea părților interesate în procesul de decizie. De asemenea, Planul de Acțiune pentru Mediu 5 a transformat dezvoltarea durabilă în strategie a politicii de mediu. Politica de mediu a devenit în anul 1997 politică orizontală a UE (prin Tratatul de la Amsterdam), fapt care înseamnă că politicile de mediu sunt în mod necesar luate în considerare în cadrul politicilor sectoriale.

La 21 ianuarie 2001 Comisia a prezentat o propunere pentru cel de al șaselea program general de acțiune a UE privind mediul în perioada 2001-2012 (PAM 6), intitulat ,,Mediul 2000: viitorul nostru, alegerea noastră”. Acest program de acțiune propune:

- diminuarea efectelor schimbărilor climaterice asupra mediului

- protejarea naturii și biodiversității

- protejarea factorilor de mediu și a sănătății umane

- folosirea rațională a resurselor naturale și adoptarea unui management corespunzător al deșeurilor.

De asemenea, PAM 6 prevede și dezvoltarea a 7 strategii tematice, ce corespund unor aspecte importante ale protecției mediului, precum: protecția solului, protecția și conservarea mediului marin, utilizara pesticidelor în contextul dezvoltării durabile, poluarea aerului, mediul urban, reciclarea deșeurilor. Abordarea acestor strategii este una graduală, fiind structurată în două faze: prima, de descriere a stării de fapt și de identificare a problemelor; a doua, de prezentare a măsurilor propuse pentru rezolvarea acestor probleme.

Pe marginea acestor obiective au fost inițiate primele șase strategii, după cum urmează:

a). Calitatea aerulu - strategie inițiată prin programul ,,Aer curat pentru Europa”, lansat în martie 2001 și care are în vedere dezvoltarea unui set de recomandări strategice și integrate, în vederea combaterii efectelor negative ale poluării aerului asupra mediului și sănătății umane;

b). Protecția solului - primul pas în această direcție a fost făcut în aprilie 2002, prin publicarea de către Comisia Europeană, a unei comunicări cu titlul ,,Către o strategie tematică pentru protecția solului”, în cadrul căreia, problema protecției solului este pentru prima dată tratată independent și sunt prezentate problemele existente, precum și funcțiile și trăsăturile distinctive ale unei politici de mediu în această direcție;

c). Utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile - strategie ce a demarat în iunie 2002, prin comunicarea Comisiei: ,,Către o strategie tematică pentru utilizarea pesticidelor în contextul dezvoltării durabile” - comunicare prin care sunt stabilite următoarele obiective:

- minimalizarea riscurilor la adresa sănătății și mediului rezultate din utilizarea pesticidelor;

- îmbunățățirea controlului asupra utilizării și distribuției pesticidelor;

- încurajarea obținerii de recolte fără pesticide

- reducerea nivelului subtanțelor dăunătoare active prin înlocuirea lor cu alternative mai sigure