Dreptul Penal al Afacerilor

ASPECTE GENERALE

Nici un alt domeniu de activitate nu presupune o motivaţie mai profundă şi o finalitate mai complexă, o investiţie mai mare de profesionalism şi creativitate, o previziune mai realistă a efectelor sale, dar şi o trăire mai intensă a vieţii, precum domeniul afacerilor. În decursul timpului conceptul de afacere a cunoscut numeroase definiţii şi o evoluţie ocnstatntă .

În ceea ce ne priveşte, considerăm pentru cursul de faţă, definirea conceptului de “afacere” ca fiind ansamblul manifestărilor individuale şi colective, îmbrăcând forme juridice şi coordonate după principii economice, puse în slujba satisfacerii trebuinţelor umane fundamentale, în contextul raporturilor comunităţii în care aceasta se exprimă la un moment dat.

Conceptul de „comerţ”

În limbajul juridic, în accepţiunea Codului comercial român, termenul de “comerţ” are un înţeles complex, cuprinzând deopotrivă intreprinderile de producţie şi servicii, operaţiunile bancare, precum şi alte activităţi conexe. De asemenea Codul civil extinde sfera de referinţă a conceptului în discuţie, la un înţeles mai larg: acela de circuit civil, care înglobează şi operaţiunile juridice cu lucruri imobile.

Definiţia şi trăsăturile Dreptului afacerilor

Dreptul afacerilor reprezintă ansamblul normelor juridice reglementând raporturi sociale ce vizează activitatea umană indivduală şi colectivă în domeniul relaţiilor economice şi în domeniile conexe acestora.

Trăsăturile definitorii ale Dreptului afacerilor

Trăsăturile Dreptului afacerilor sunt următoarele: rapiditatea, punctualitatea, creditul reciproc, securitatea, dinamismul, eficienţa, sensibilitatea la influenţele internaţionale

Istoricul legislaţiei comerciale române

Legislaţia română în domeniul afacerilor a cunoscut o evoluţie marcantă în timp, încadrată istoric şi ştiinţific în următoarele etape:

A. Perioada dreptului comercial de origine franceză (1840-1887)

B. Codul comercial din 1887 de inspiraţie italiană

C. Extinderea aplicării Codului comercial român în Ardeal, în Basarabia şi în Bucovina

Izvoarele Dreptului afacerilor

Ca parte componentă a sistemului român de drept, Dreptul afacerilor îşi are sursa de existenţă şi dezvoltare în celeaşi categorii de izvoare generale prezentate în

sectiunea anterioară.

AFACERILE CA FAPTE DE COMERŢ

FAPTELE DE COMERŢ ÎN DREPTUL ROMÂN

Actele şi faptele de comerţ

Actul juridic civil este o manifestare de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice, săvârşită în scopul de a crea sau stinge raporturi juridice civile. Faptele juridice sunt evenimente şi acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice.

Codul comercial român stabileşte în articolul 3 anumite acte şi operaţiuni pe care le califică drept "fapte de comerţ", prin săvârşirea cărora se nasc raporturi juridice ce sunt reglementate prin legile comerciale.

Noţiunea şi caracteristicile faptelor de comerţ

Codul comercial nu dă o definiţie a faptei de comerţ; el stabileşte numai o listă a actelor juridice şi operaţiunilor pe care le declară fapte de comerţ.

În doctrina de profil au fost exprimate mai multe

Existenţa unei definiţii generale a faptei de comerţ prezintă interes practic sub mai multe aspecte:

a) Întrucât unele acte juridice sunt bivalente - comerciale şi civile - este imperios necesar să se stabilească un criteriu de delimitare între actele comerciale şi actele civile, în scopul facilităţii tranzacţiilor comerciale şi întăririi creditului, actele comerciale fiind supuse unor reguli speciale, diferite de cele aplicabile actelor civile.

b) O definiţie generală a faptei de comerţ este necesară, deoarece, aşa cum am arătat, enumerarea faptelor de comerţ, făcută de art. 3 C.com., fiind enunţiativă şi nu limitativă, trebuie să existe anumite criterii de comercialitate, în temeiul cărora instanţa judecătorească să poată recunoaşte şi alte acte sau operaţiuni ca fapte de comerţ, chiar dacă ele nu sunt prevăzute expres de lege;

c) În sfârşit, o definiţie generală a faptei de comerţ serveşte, pe un plan mai general, la determinarea sferei dreptului comercial şi, implicit, la delimitarea acestuia de dreptul civil.

Clasificarea faptelor de comerţ

În doctrina clasică, faptele de comerţ au fost clasificate în două mari categorii:

-fapte de comerţ obiective

-fapte de comerţ subiective.

-fapte de comerţ unilaterale (sau mixte)