Dreptul persoanei la respectarea vieții private în jurisprudența CEDO

I. Consideratii generale

Art. 8 parag. 1 din Conventia europeana se refera la dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

Acest text isi are sorgintea in art. 12 din Declaratia universala a drepturilor omului, care stipuleaza ca nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondentaa, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputajiei sale; orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.

De asemenea, acest drept este garantat si protejat si de Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (art. 17).

In literatura juridica de specialitate s-a aratat ca organele Conventiei europene au recurs la o interpretare dinamica si evolutiva a prevederilor sale, cu deosebire in aceasta materie, adaptata continuu evolutiei obiceiurilor si necesitatilor sociale. Asa fiind, instanta de contencios european al drepturilor omului a definit Conventia europeana ca un instrument viu ce trebuie interpretat in lumina conditiilor vietii actuale

Mai trebuie subliniat ca art. 8 "este primul dintr-o serie de patru texte ale Conventiei care protejeaza drepturi ce semnifica respectul social individului. Precizam ca celelalte texte din aceasta categorie apartin art. 9 (libertatea de gandire, de constiinta si de religie), art. 10 (libertatea de exprimare) si art. 11 (libertatea de intrunire si de asociere) din Conventia Europeana.

Din prevederile art. 8 rezulta si faptul ca autoritatilor statale le incumba atat obligatii negative, cat si obligatii pozitive in raport cu respectul dreptului la viata privata, la viata familiala, respectul domiciliului unei persoane si al secretului corespondentei sale, adica, pe de o parte, sa nu faca ceva de natura a impiedica exercitiul lor de catre titularii carora le sunt recunoscute (persoane fizice sau entitati sociale), iar, pe de alta parte, sa indeplineasca anumite obligatii, imperios necesare asigurarii respectului efectiv al acestora.

In fond, cu referire la obligatiile negative ale statelor member, consacrarea acestui drept urmareste "protectia individului impotriva actiunilor arbitrare din partea autoritatilor publice" ( cauza Kroon Olandei, 1994) .

Cu timpul, pe baza interpretarii dinamice a textului art. 8, jurisprudenta Curtii Europene a largit aria obligatiilor inaltelor parti contractante spre obligatiile pozitive. Dintre acestea, cu titlu de exemplu enumeram: adoptarea unor masuri legislative de asigurare a unui statut favorabil copilului natural, in sensul ca alaturi de mama sa, sa se bucure de o viata de familie normala (cazul Marckx impotriva Belgiei, 1979); statele contractante sa fie dotate cu mijloacele juridice adecvate si suficiente, care sa le permita indeplinirea obligatiilor pozitive care le revin conform art.8 (speta Ignaccolo-Zenide contra Romaniei, hotararea din 25 ianuarie 2000) ; autoritatile penitenciare au obligatia pozitiva de a asigura detinutilor toate rechizitele necesare pentru a putea coresponda cu instanta europeana (cauza Cotlet impotriva Romaniei, 2003) .

Cu privire la ambele tipuri de obligatii ce revin statelor membre, profesorul Corneliu Birsan a retinut doua idei principale, si anume: "acestea trebuie sa asigure realizarea unui just echilibru intre interesele individuate si cele ale societatii, luate in ansamblul ei, pe de o parte; pe de alta parte, in ambele ipoteze, statele se bucura de o anumita marja de apreciere in indeplinirea acestor obligatii, marja care este supusa controlului Curtii".

Prevederile art. 8 din Conventia europeana au fost receptionate corespunzator in legislatia nationala penala a numeroase tari din Europa.

Spre exemplu, in capitolul VII intitulat "Atingeri aduse personalitatii" din noul Cod penal francez , sectiunea I "Atingeri aduse vietii private", sunt incriminate faptele care aduc atingere vietii intime -familiale si private - a unei persoane. Potrivit art. 226-1 din acest cod este pedepsit cu un an inchisoare si amenda cel care, cu ajutorul unui procedeu oarecare, in mod voit, aduce atingere intimitatii vietii private a altuia: 1) prin interceptarea, inregistrarea sau transmiterea fara consimtamantul autorului lor, a cuvintelor rostite cu titlu privat sau confidential; 2) prin fixarea, inregistrarea sau transmiterea fara consimtamantul acestuia a imaginii unei persoane aflate intr-un loc privat.

Cu aceleasi sanctiuni este pedepsit faptul de a pastra, a aduce sau a lasa sa se aduca la cunostinta publicului sau a unui tert, sau de a folosi in orice maniera ar fi, orice inregistrare sau document obtinut cu ajutorul unuia din actele prevazute la art. 226-1.

De asemenea, este incriminata fabricarea, importul, detinerea, ex -punerea, oferirea, inchirierea sau vanzarea, in absenta unei autorizatii ministeriale (decret al Consiliului de Stat), a unor aparate concepute pentru a detecta de la distanta convorbiri, permitand realizarea infractiunilor definite mai sus.