Dreptul proprietății intelectuale

I. Caracterele juridice ale drepturilor morale de autor

Drepturile morale de autor reprezintă expresia juridică a legăturii existente între operă şi creatorul ei. Astfel drepturile morale de autor influenţează dreptul de autor în asa mod, încât înlătură aplicarea regulilor de drept comun. Potrivit doctrinei, mai ales celei franceze, care acordă o atenţie deosebita dreptului moral, “acesta precede drepturilor patrimoniale, le supravieţuieşte şi exercită o autoritate predominantă asupra lor”. Chiar şi după ce autorul unei opere a cesionat drepturile sale patrimoniale el îşi păstrează drepturile morale de autor ca o consecinţă a caracterului independent al acestora. În doctrina română se utilizează expresia „drepturi personale nepatrimoniale” prin care se desemnează sfera drepturilor morale în general, în care se includ şi drepturile morale de autor. Temeiul drepturilor morale de autor rezidă în asigurarea protecţiei personalităţii autorului. Cu toate acestea, drepturile morale de autor nu se suprapun, sub toate aspectele, cu drepturile personalităţii. Aria lor este mai largă întrucât protejează autorul împotriva oricărei atingeri aduse operei şi nu numai împotriva acelora îndreptate contra onoarei sau reputaţiei autorului.

Sediul materiei îl constituie art. 10 din Legea nr. 139/2010 care prevede că autorul ei opere are următoarele drepturi morale:

Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:

a) dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;

b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);

c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului

d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi cînd;

e) dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.

Caracterele juridice ale drepturilor morale de autor

Legea moldovenească nu enunţă în mod expres caracterele juridice ale drepturilor morale de autor, dar acestea se degajă implicit din unele dispoziţii ale legii.

Dreptul moral de autor are următoarele caractere juridice:

a) caracterul perpetuu;

b) caracterul legăturii strict personale, în sensul că este ataşat de persoana autorului operei;

c) caracterul inalienabil şi insesizabil;

d) caracterul imprescriptibil;

e) caracterul absolut, opozabil erga-omnes;

f) caracterul netransmisibil (cu excepţia dreptului la paternitatea şi la inviolabilitatea operei).

a) Caracterul strict personal al dreptului moral determină ca acesta să nu poată fi exercitat decât de către autorul operei. Dacă drepturile patrimoniale sunt susceptibile de desprindere de persoana titularului, drepturile morale sunt strâns legate de persoana autorului. Drepturile morale de autor cuprind elemente pozitive şi elemente negative.

În principal, caracterul legăturii strict personale al dreptului moral se manifestă prin elementele sale pozitive, care constau în dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi cum va fi adusă opera la cunoştinţă publică, numele şi retractarea operei divulgate.

b) Caracterul inalienabil şi insesizabil al drepturilor morale de autor

Inalienabilitatea drepturilor morale de autor constă, în interzicerea vreunei renunţări sau înstrăinări având ca obiect aceste drepturi. Caracterul inalienabil al drepturilor morale se justifică prin destinaţia lor, aceea de a asigura protecţia personalităţii autorului. A renunţa la protecţia personalităţii sale, echivalează pentru autor cu asumarea riscului dispariţiei sale morale, al autodistrugerii morale. Principiul inalienabilităţii drepturilor morale cunoaşte unele excepţii care rezultă fie din voinţa autorului, fie din natura operei, fie din convenţiile încheiate cu terţii.

O astfel de excepţie este reprezentată de independenţa autorului de a-şi publica opera sub pseudonim sau fără indicarea vreunui nume. Cu alte cuvinte, autorul poate renunţa parţial la dreptul la nume, fără să fie atinse existenţa şi conţinutul dreptului deoarece titularul său are posibilitatea de a înlătura pseudonimul sau anonimatul, dezvăluindu-şi adevărata identitate.

Alte excepţii le întâlnim în cazul autorilor salariaţi, al contractelor de comandă şi când autorul şi-a dat acordul cu privire la adaptarea operei sale, situaţie în care drepturile morale sunt supuse unei anumite înstrăinări. Consacrând caracterul inalienabilităţii drepturilor morale, legea admite totuşi transmiterea prin succesiune a exerciţiului drepturilor relative la recunoaşterea calităţii de autor, la respectarea integrităţii operei prin neadmiterea oricărei modificări şi atingeri care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului. În schimb, dreptul de retractare este netransmisibil. Potrivit caracterului insesizabil al drepturilor morale, acestea nu pot fi urmărite de creditorii autorului operei. Creditorii autorului nu au nici dreptul de a impune divulgarea operei sau exploatarea ei în scopul satisfacerii creanţelor lor. În aceeaşi ordine de idei, notăm şi faptul că creditorii nu beneficiază nici de dreptul de a se substitui autorului pentru a proceda ei înşişi la publicarea operei.