Dreptul proprietății intelectuale - dreptul de retractare

Precizari prealabile

Expresia “drepturile morale” a fost adoptata in doctrina majoritatii tarilor europene. Dreptul moral de autor este expresia juridica a legaturii care uneste opera cu autorul ei. La noi s-a folosit (si nu a fost abandonata) expresia “drepturi personale nepatrimoniale” pentru a desemna drepturile morale in general, intre care se afla si drepturile morale de autor. Terminologia adoptata intre reglementarea anterioara a subliniat caracterul extrapatrimonial al drepturilor morale si faptul ca apartin categoriei drepturilor personalitatii1.

Legea nr. 8/1996 in art. 10, reglementeaza cinci drepturi de autor si anume :

- dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica sau dreptul de divulgare a operei [lit. a)] ;

- dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei sau dreptul la paternitate asupra operei [lit. b)] ;

- dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica sau dreptul la identitatea operei [lit. c)] ;

- dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si dreptul de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa [lit. d)]. Sintetic spus acest drept poate fi denumit si dreptul la respectarea inviolabilitatii operei ;

- dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularul drepturilor utilizate, prejudiciat prin exercitarea retractarii [lit. e)]2.

Deci, autorul nu e protejat prin dreptul de autor decat cu privire la creatia sa. Dreptul de autor nu poate fi confundat cu drepturile privind personalitatea (si anume dreptul la respectful vietii private, la onoare, la reputatie) de care se bucura autorul – ca oricare individ sip e care poate sa-l apere dupa regulile de drept civil3.

DREPTUL DE RETRACTARE

Dreptul de retractare este contraponderea dreptului de divulgare si consecinta directa a caracterului absolute si discretionar al acestuia. El constitue totusi un drept distinct a carui soarta nu este indisolubil legata de cea a dreptului de divulgare, lucru care apare cu evidenta in cazul operelor postume1.

Dreptul de a retracta opera consta in posibilitatea recunoscuta autorului de a-si retrage opera pe care a divulgat-o anterior. Dreptul de retractare poate fi exercitat in orice moment care survine divulgarii, motivele care stau la baza deciziei apartinand exclusive autorului si neputand fi supuse cenzurii instantei.

La noi acest drept a fost consacrat prin legea nr. 8/1996 iar in Franta prin legea din anul 1957. In tarile in care dreptul de retractare nu este reglementat problema se rezolva potrivit dreptului comun al contractelor.

Doctrina noastra a admis existenta dreptului de retractare ca drept moral distinct, in continutul dreptului de autor si inainte de 1996. Astfel, A. Ionascu considera ca “dreptul autorului de a decide cu privire la aducerea operei la cunostinta publica persisita in anumite limite si dupa incheierea contractului prin care consimte la folosire operei sale, ceea ce implica dreptul autorului de a reveni in mod justificat asupra hotararii luate initial, caci nu se poate concepe ca opera de creatie intelectuala care este imaginea autorului, sa fie raspandita public impotriva vointei sale2.

Tot A. Ionascu, pornind de la idea ca autorul isi poate exercita “nestingherit dreptul de divulgare pana in momentul incheierii contractului prin care consimte la folosirea operei sale, ridica problema de a sti daca, odata incheiat contractul, autorul mai poate reveni asupra hotararii sale de a-si duce opera la cunostinta publicului.

Problema se infatiseaza, in realitate sub doua aspecte, in masura in care ea se poate pune inainte de prima publicare, “cand opera a fost adusa la cunostinta publicului”.

In ambele cazuri, problema dreptului de retractare nu se pune decat dupa exercitarea dreptului de divulgare fie sub forma retragerii operei din circulatie fie a modificarii ei.

Raspunsul lui A. Ionascu este ca “dreptul autorului de a decide cu privire la aducera operei la cunostinta publicului persista in anumite limite si dupa incheierea contractului.

Dupa exercitarea dreptului de divulgare, si incheierea contractului prin care autorul consimte la publicarea operei sale sau la difuzarea ei in alt mod, A. Ionascu considera, asadar, ca dreptul de retractare al autorului va fi limitat de principiul fortei obligatorii a contractului, in sensul ca acesta va trebui sa justifice prin temeinicie hotararea sa. Sarcina de a stabili daca motivele retractarii sunt sau nu intemeiate revine instantelor judecatoresti care vor decide si asupra eventualelor despagubiri datorate de autor.