Dreptul transporturilor - Contractul de transport feroviar în traficul internațional

international.

1.1. Notiunea si definitia contractului de transport feroviar international.

Deplasarea marfurilor de la producator la cumparatorii si consumatorii din alta tara este asigurata prin contractul de transport international de marfuri pe calea ferata. Acesta poate fi definit ca un contract prin care o parte , în calitate de caraus ,se obliga în schimbul unui tarif legal, sa transporte sub paza sa si înauntrul unui termen stabilit, anume cantitati de marfuri, pe care se obliga sa le elibereze destinatarului indicat de expeditor. Structura raporturilor juridice care se stabilesc la încheierea oricarui contract de transport prezinta anumite caractere comune, anumite principii aplicabile tuturor contractelor de trasport , determinate de caracterul unitar , autonom si specific al acestei institutii juridice.

Autonomia contractului de transport ca institutie juridica ,trebuie înteleasa într-un dublu sens si anume.

Intr-un prim sens, raporturile nascute din contractul de transport sunt independente de raporturile existente între destinatar si beneficiar, care au la baza un alt contract: de furnizare, de vânzare- cumparare etc. ,raporturi ce nu-i sunt opozabile carausului. Rezulta deci, ca suntem în prezenta a doua contracte de sine statatoare, fiecare cu efectele ce-i sunt proprii;

Al doilea sens, contractul de transport reprezinta o institutie cu caractere specifice, care îl deosebesc de toate celellalte contracte economice sau de drept civil sau care au ca obiect prestari de servicii; el reprezinta pe plan juridic concretizarea unor raporturi economice de natura speciala - deplasarea obiectului transportului - ceea ce-i confera o figura juridica proprie, cu carcatere distincte. Fiind încheiate între agenti economici ,cu privire la executarea unor anumite prestatii, în vederea îndeplinirii sarcinilor ce le revin, unii autori considera contractele de transport ca facând parte din categoria contractelor economice, fiind "contracte economice si având un carcater special".

Contractul de transport este un contract unitar, autonom si de sine statator, în continutul caruia se îmbina elemente care - în individualitatea lor - se aseamana cu elementele specifice altor contracte ( de antrepriza , de locatiune, de servicii, de depozit), dar care in ansamblul lor confera acestui contract o natura juridica proprie.Contractul de transport , prin felul cum se formeaza si privit în complexitatea elementelor sale constitutive si al finalitatii sale, are o structura juridica proprie si o fizionomie specifica, fiind independent de oricare alt contract civil sau comercial, oricâta asemanare ar avea cu ele.Practic, transporturile de marfuri în schimburile comerciale dintre tari se efectueaza în conformitate cu o serie de conventii internationale, unele încheiate la nivel guvernamental, altele intre organizatii si întreprinderi de transport din state diferite. Având caracter multilateral, aceste acte internationale reglementeaza domenii distincte de transport, printre care si transportul feroviar.

Domeniul transporturilor feroviare este cârmuit , în principal, de norme uniforme ce se aplica si în activitatea de transport a cailor ferate române, cum sunt:

1.Conventia cu privire la transporturile feroviare internationale încheiata la Berna la data de 9 mai 1980, care cuprinde reglementarile referitoare la organizatia interguvernamentala pentru transport international feroviar (COTIF) si doua anexe referitoare la "Regulile uniforme privind contractul de transport international al marfurilor" (CIM) si respectiv, la "regulile uniforme privind contractul de transport feroviar al calatorilor si bafajelor" (CIV). Conventia COTIF a fost ratificata prin Decretul nr.100 din 28.03.1983 publicat în Buletinul Oficial nr.23/01.04.1983. aplicarea acestei conventii capata generalitate tot mai ampla pentru tarile din Est dupa transformarile politico-economice petrecute începând cu evenimentele de la sfârsitul deceniului trecut;

2.Conventia privind traficul feroviar international de marfuri (SMGS) , încheiata la nivel de ministere, conventie mai putin uzitata dupa 1990 , insa în vigoare înca si aplicata în continuare de statele parti participante la trafic în Est.

Aceste conventii au în vedere contracte cu carcater international. Aceasta conditie este indeplinita daca statia feroviara de predare si cea de destinatie a marfurilor sunt situate în doua state diferite, deci transportul strabate teritoriul a cel putin doua state contractante.

Fata de faptul ca lucrarile de revizuire a Conventiei CIM si de ratificare a acesteia de catre state vor necesiat o perioada îndelungata de timp, contractul de ttransport international feroviar de marfuri ramâne în continuare reglementat de Conventia CIM actuala.

Potrivit acestei conventii, contractul de transport de marfuri pe calea ferata în trafic international prezinta urmatoarele trasaturi esentiale:

- este un contract bilateral, deoarece chiar de la încheierea lui în mod valabil da nastere la obligatii reciproce si interdependente în sarcina ambelor parti contractante;

- este, prin esenta sa, un contract cu titlu oneros, pentru ca fiecare parte contractanta urmareste sa obtina un folos, o contraprestatie, în schimbul obligatiei asumate;

-este un contract comutativ, pentru ca partile cunosc întinderea obligatiilor reciproce pe care si le asuma chiar din momentul încheierii contractului si pot aprecia valoarea acestor prestatii reciproce ca fiind echivalente;

- are un caracter real, deoarece pentru încheierea sa valabila, consimtamântul partilor trebuie sa fie materializat în predarea ( remiterea ) efectiva a marfurilor care urmeaza sa fie transportate de catre caraus.