Dreptul Uniunii Europene - Curtea de Justiție

Acțiunea în anulare in fata Curtii de Justitie a UE (CJUE)

Acţiunea în anulare reprezintă o acţiune directă îndreptată împotriva unui act adoptat de o instituţie comunitară. Pe această cale se contestă validitatea actului şi se urmăreşte anularea lui.

Actele atacabile

Potrivit art. 263 alin. 1 din Tratatul de Funcționare al UE (TFUE), “Curtea de Justiție a UE controlează legalitatea actelor legislative, a actelor Consiliului, ale Comisiei și ale Băncii Centrale Europene, altele decât recomandările și avizele, a actelor Parlamentului European (PE) și ale Consiliului European menite să produca efecte juridice față de terți De asemenea, CJUE controlează legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice față de terți ”.

Prin urmare, dispozițiile menționate au în vedere toate actele legislative și anumite acte nelegislative care produc efecte juridice.

De asemenea, ca noutate, art. 271 și 275 din TFUE prevăd expres actele ce pot fi controlate pe calea acțiunii în anulare:

- hotărârile Consiliului guvernatorilor Băncii Europene de Investiții;

- hotărârile Consiliului de administrație ale Băncii Europene de Investiții;

- deciziile ce prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu potrivit Titlului V Capitolul 2 din TFUE.

Așadar, din economia TFUE rezultă doua criterii ce trebuie indeplinite de actele juridice pentru a fi susuceptibile sa le fie controlată legalitatea pe calea acțiunii în anulare:

- să provină de la o instituție sau organism al UE (fie ca acte legislative, fie ca acte nelegislative);

- să producă efecte juridice față de terți.

Dacă actul este lipsit de afecte juridice, acțiunea in anulare este declarata inadmisibilă. Actele Curții de Conturi nu intra in categoria actelor a caror legalitate poate fi controlată.

Reclamanții sunt de două tipuri:

- Reclamanții instituționali (privilegiați)- nu trebuie să justifice vreun interes pentru a acționa, interesul lor fiind prezumat. Aceștia sunt:

- statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia, care pot formula acțiune pentru motive de incompetență, de încalcare a normelor fundamentale de procedură, de încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia ori de abuz de putere;

- Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană (BCE) și Comitetul Regiunilor, care urmăresc apărarea prerogativelor acestora;

- fiecare stat membru, Comisia și Consiliul de administrație al Băncii Europene de Investiții (BEI). Ei pot forma acțiune împotriva hotărârilor Consiliului guvernatorilor BEI;

- statele membre sau Comisia, doar pentru nerespectarea procedurilor prevăzute prin art. 19 alin.2 , 5, 6 și 7 din statutul Băncii (BCE).

- Reclamanții individuali (neprivilegiați) – sunt reprezentați de orice persoana fizica sau juridică, ce poate formula acțiune împotriva:

- actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct si individual

- actelor care o privesc direct si care nu presupun măsuri de executare.

Acțiunea în anulare trebuie formulată în termen de doua luni, după caz, de la publicarea actului, de la notificarea acestuia reclamantului sau, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.

Dacă acțiunea este întemeiată, Curtea de Justiție declară actul contestat nul si neavenit; anularea pronunțată de judecător este retroactivă, actul fiind considerat că n-a existat niciodată iar efectele sale juridice realizate sunt desființate.