Drepturi fundamentale

Pentru definirea drepturilor fundamentale cetățenești este necesar de ținut cont că acestea sunt drepturi subiective, esențiale pentru cetățeni, și datorită importanței lor sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi în Constituții.

Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetățenilor, esențiale pentru viață, libertatea și demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltarea a personalității umane, drepturi stabilite prin Constituție și garantate prin Constituție și legi".

Colocviul de la Aix din 1981 a considerat că prin noțiunea de drepturi fundamentale individuale trebuie să se înțeleagă ,,ansamblul drepturilor și libertăților recunoscute atât persoanelor fizice cât și persoanelor juridice (de drept privat și de drept public) în virtutea Constituției, dar și a textelor internaționale, și protejate atât contra puterii executive, cât și contra puterii legislative de către judecătorul constituțional (sau de către judecătorul internațional)".

Din punct de vedere al terminologiei se poate observa că se folosesc frecvent termenii de drept sau libertate.

Spre exemplu Constituția folosește în Titlul II denumit ,,Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale" termenul de drept, atunci când se consacră dreptul la viață și la integritatea fizică (art.24), dreptul la informații (art. 34), dreptul la apărare(art. 26), dreptul la învățătură (art. 35) etc. În același timp Constituția folosește termenul de libertate atunci când consacră libertatea individuală (art.25), libertatea conștiinței(art.31), libertatea opiniei și a exprimării (art.32) ș.a.

Potrivit doctrinarului Teodor Cârnaț, aceste categorii constituționale, deși diferit enunțate semnifică doar o singură categorie juridică și anume dreptul fundamental. Din punct de vedere juridic dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept.

Prima categorie o formează dreptul civil, care asigură viața, posibilitatea de mișcare a individului, asigură siguranța sa fizică, a domiciliului său. În această categorie se includ dreptul la viață, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulație, dreptul la căsătorie, la ocrotirea familiei și copilului.

A doua categorie o formează drepturile social-economice și culturale, adică acele drepturi care asigură dezvoltarea materială și culturală a persoanei, permițând acesteia să participe la viața socială. În această categorie vom include: dreptul la muncă, dreptul la odihnă, dreptul la învățătură, dreptul la asigurarea materială și bătrânețe, boală sau incapacitate de muncă, drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a condițiilor necesare dezvoltării aptitudinilor lor fizice și intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la moștenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de a te bucura de cea mai bună sănătate fizică și mintală pe care o poți atinge.

O a treia categorie de drepturi o formează drepturile exclusive politice, adică drepturile care prin conținutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetățenilor la conducerea statelor, la guvernare și anume drepturile electorale.