Drepturile Copiilor Refugiați

Convenţia cu privire la drepturile copilului:

„In toate acţiunile care ii privesc pe copii, interesele superioare ale

copilului trebuie să fie luate in considerare cu prioritate ” (Articolul 3).

„Statele părţi se angajează să respecte drepturile care sunt enunţate in

prezenta Convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor aflaţi sub jurisdicţia

lor, fără nici o discriminare „ (Articolul 2).

Un rol de o importanţă incontestabilă în domeniul protecţiei copiilor refugiaţi îl au tratatele internaţionale.Atunci cînd un stat ratifică un tratat, guvernul acestuia se angajează in faţa comunităţii internaţionale să se conformeze normelor acestui tratat.

Convenţia privind Statutul Refugiaţilor din 1951 ,definşte un refugiat ca fiind o persoană care „

datorită unei temeri bine întemeiate de a fi persecutată din cauza rasei, religiei,

naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sau a opiniei politice, şi care nu

poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei

ţări.”

Principiile care se aplica faţă de copii refugiaţi la fel ca şi faţă de adulţi sunt enunţate de Convenţia din 1951 cu privire la statutul refugiaţilor şi Protocolul din 1967 (privitor la

statutul refugiaţilor).Aceste acte enunţă: 1) un copil care are o

„temere justificată de a fi persecutat” pentru unul din motivele indicate în aceste acte este „un

refugiat”; 2) asupra copilului recunoscut ca refugiat deasemenea se aplică principiul nereturnării, adică el nu poate fi constrîns să se întoarcă în ţara sa de origine unde este persecutat 3) nu se face nici o distincţie intre copii şi adulţi în ce priveşte

asistenţa socială şi protectia drepturilor si libertăţilor lor fundamentale.

O regulă de o importanţă deosebită formulată în Convenţie enunţă :refugiaţii trebuie să beneficieze de un „tratament identic„ celui aplicat cetăţenilor ţării în care se află în ce priveşte invăţămantul primar, şi un tratament nu mai puţin favorabil decît cel acordat străinilor care nu sunt refugiaţi în ceea ce priveşte invăţămîntul secundar(articolul 28).

Convenţia din 1969 a Organizaţiei Unităţii Africane (O.U.A.) (care reglementează aspecte

specifice problemelor refugiaţilor în Africa) a lărgit definiţia de „refugiat” şi a inclus în ea persoane care, în Africa, fug de război sau alte evenimente ce perturbează grav ordinea publică. Convenţia O.U.A. nu face distincţie între copii şi adulţi.

Tratatul care defineşte cea mai mare parte a normelor juridice cu privire la copii este

Convenţia cu privire la drepturile copilului (CDC). Deşi CDC nu este un tratat privitor la refugiaţi, ea protejează copii refugiaţi întrucît totalitatea drepturilor prevăzute de CDC trebuie să fie acordate tuturor persoanelor cu vîrsta de pană la 18 ani (articolul 1) fără nici o discriminare (articolul 2).

CDC defineşte noţiunea de “copil” ca orice fiinţă umană “sub vîrsta de 18 ani, cu excepţia

cazurilor în care,în baza legii aplicabile copilului, majoratul este stabilit sub această vîrstă”

(articolul 1). Definiţia dată de CDC poate duce la confuzie, deoarece ea identifică copilul cu

“minorul”. Pe de altă parte dicţionarul defineşte copilul ca pe persoana care n-a atins vîrsta de pubertate sau maturitate sexuală. O persoană care nu mai este copil, dar nu este încă un adult, este adolescent, fie un tînăr sau o tînără. (Politica ICNUR in privinţa copiilor refugiaţi foloseşte definiţia dată de CDC (paragraf 3)).

Apărand “drepturilor copiilor” în societăţile în care adolescenţii îşi asumă rolul adulţilor prin

mariaj, educaţia copilului, angajarea în muncă sau luptă, de exemplu, e necesar de a fi gata de a

explica motivaţia pentru care orice persoană cu vîrsta de pînă la 18 ani trebuie să beneficieze de tratamentul prevăzut de CDC.

Una din raţiunile pentru care vîrsta de 18 ani este considerată vîrstă limită este că aceasta

este vîrsta cea mai larg acceptată ca vîrstă legală de majorat, ca vîrstă la care o persoană

dobîndeşte drepturile adulţilor. Insă există un motiv mai practic pentru care adolescenţii sunt incluşi în CDC. Chiar dacă adolescenţii fizic pot fi adulţi şi pot să-şi asume multe din rolurile adulţilor, în general ei nu au obţinut încă maturitate emoţională şi judecată deplină. In sitaţia de refugiaţi adolescenţii au nevoie în mod special de “atenţia şi sprijinul” pe care le oferă CDC: ei trebuie să-şi dezvolte identitatea şi să dobîndească aptitudini importante. Maturitatea lor fizică, în pofida lipsei capacităţilor complete ale adulţilor şi a statutului lor, îi expun uneori la exploatare, violenţă sexuală şi înrolare în armată.

CDC este importantă pentru copiii refugiaţi, deoarece ea defineşte normele care cuprind

totul. Practic fiecare aspect al vieţii copilului este luat în consideraţie, începînd cu sănătatea şi

educaţia şi terminînd cu drepturile sociale şi politice. Unele dispoziţii sunt specifice, de exemplu,articolele privind justiţia pentru copii (articolele 37 şi 40), adopţia (articolul 21) şi drepturile familiale (articolele 5, 9 şi 14, alineatul 2). Drepturile la sănătate (articolul 24), la educaţie (articolul 28) şi la un nivel de trai decent (articolul 27) sunt denumite „drepturi progresive”, deoarece ele se dezvoltă îndependenţă de economia statului. Cu toate acestea, drepturile legate de asistenţa socială nu sunt pur şi simplu nişte principii sau obiective abstracte. Intrucît acestea sunt „drepturi”, interzicerea discriminării (articolul 2) înseamnă că oricare ar fi binefacerile pe care un stat ar putea să le acorde copiilor care sunt cetăţeni ai lui, el trebuie să le acorde deopotrivă tuturor copiilor, inclusiv celor care sunt refugiaţi pe teritoriul său.

CDC capătă o importanţă semnificativă pentru copiii refugiaţi avînd în vedere ratificarea

aproape universală a tratatului. Prevederile CDC au fost acceptate de un număr considerabil de ţări în fiecare regiune a lumii, de ţări cu diverse dimensiuni demografice, geografice şi niveluri de dezvoltare economică, reprezentînd toate tipurile de sisteme politice şi tradiţii religioase. Datorită universalităţii principiilor sale, CDC poate fi utilizată ca un instrument puternic de protecţie a copiilor refugiaţi.

Ratificarea CDC de un număr mare de state este la fel de importantă şi din alte considerente.

In cazul în care un stat este parte la CDC, dar nu are nici un tratat cu privire la refugiaţi, CDC ar

putea fi folosită ca mijloc principal de protecţie a copiilor refugiaţi. Chiar dacă un stat n-a ratificat CDC, ICNUR recomandă întotdeauna statului să se conformeze prevederilor ei, deoarece principiile sale sunt universale.