Drepturile notarilor publici

Activitatea notariala este activitatea menită să autentifice actele juridice, să atașeze fapte care au semnificație juridică , precum și sa îndeplinească alte atribuții prevăzute de lege. Activitatea notarială asigură asupra pesoanelor fizice și juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum și exercițiul drepturilor și ocrotirea intereselor în conformitate cu legea.

Notarul public este investit să îndeplinească un serviciu de interes public și are statutul unei funcții autonome. Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă prevazută de lege.

Legea nr. 36/1995 consacră un capitol distinct (Capitolul IV) drepturilor şi obligaţiilor notarului public. În pofida acestei metode de reglementare legea nu enunţă în acest capitol toate drepturile şi obligaţiile notarului public. Unele drepturi recunoscute notarului sunt precizate şi în alte dispoziţii normative. Pe de altă parte, unele drepturi şi obligaţii sunt precizate în Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995.

Principalele drepturi ale notarului public sunt precizate în art. 30-34 din Legea nr. 36/1995 şi se referă la:

- dreptului notarului public la stabilitate în funcţie; el poate fi mutat în altă localitate numai cu acordul său;

Funcția de notar public este autonomă ceea ce împiedică orice ingerință în întocmirea actelor notariale și în îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege în competența acestuia.

Principiul stabilității în funcție este menit să garanteze echitatea și imparțialitatea în decizie a notarilor publici, într-un cuvânt, independența acestora.

Notarul public iși exercită atribuțiile ce ii sunt oferite prin lege în temeiul statutului funcției sale si nu în baza unui contract de muncă, presupunând un raport de subordonare. Caracterul necontencios al activității notariale separa esențial activitatea desfașurata de notarii publici de activitatea instanțelor judecatorești. Activitatea necontencioasă desfașurata de notarul public cu competență si imparțialitate evită declanșarea litigiilor si urmarește armonizarea intereselor părților.

Notarul public are potrivit legislației în vigoare un statut corespunzător unei funcții autonome prin care se desfășura un serviciu de interes public .

Din aceasta decurge și independența notarului în exercitarea atribuțiilor sale, acesta supunându-se numai legii. Autonomia funcțională a notarului public este oarecum similară cu cea a judecatorului, fiind diferențiata de aceasta prin lipsa caracterului jurisdicțional si a celui de funcționar public. Prin aceasta autonomie legiuitorul a dorit să împiedice orice amestec în actele notarului public privitoare la întocmirea actelor si îndeplinirea procedurilor prevazute de lege indiferent de unde ar proveni. Principala garanție a autonomiei o reprezintă stabilitatea in funcție a notarului public.

Prin garantarea autonomiei funcționale notarul public este scos din randul funcționarilor publici, în sprijinul acestei afirmații venind si reglementarile referitoare la libertatea publicului de a-și alege notarul (în limitele competenței teritoriale) precum si organizarea si funcționarea Biroului Notarial ca fiind a unui liber profesionist profesia de notar public facând parte din categoria profesiilor liberale (Uniunea Naționala A Notarilor Publici face parte din Uniunea Profesiilor Liberale din Romania) iar din punct de vedere al reglementarilor fiscale profesia de notar public este tratată ca fiind de natură liberă.