Drepturile și libertățile fundamentale ale drepturilor omului

1.Drepturile si libertătile fundamentale ale omului garantate de Conventia Europeană si de protocoalele sale aditionale

Fundamentîndu-se pe Declaratia Universală a Drepturilor Omului, Conventia Europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor sale fundamentale garantează si apără valori importante pentru fiinta umană. Drepturile si libertătile garantate de Conventie si de protocoalele sale aditionale pot constitui obiectul cererilor adresate Curtii Europene a Drepturilor Omului , în cazul violării lor de către statele părti, autoritătile acestora sau persoanele care actionează în exercitiul functiilor lor oficiale1.

1.1 Drepturi si liberăti fundamentale cu privire la viata , libertatea si siguranta persoanei

Viata, libertatea si siguranta persoanei constituie obiectul mai multor prevederi ale Conventiei europene si protocoalelor sale aditionale, pe care statele părti se obligă să le aplice imediat si afectiv.

Dreptul la viată2 apartine oricărei persoane si este protejat de lege. Ca drept si valoare supremă ocrotită de toate sistemele de protectie a drepturilor omului, dezvoltate după adoptarea Declaratiei Universale ale Drepturilor Omului, la 10 decembrie 1948, a fost nu numai recunoscut si consacrat de instrumentele juridice internationale, ci si inclus pe primul loc, în categoria acelor 7 drepturi fundamentale, asa-numitul “nucleu dur al drepturilor omului”, ca drepturi de la care nu se admite nici derogare.3

Totusi, atît în sistemul universal al ONU cît si în cel european, initial dreptul la viată a fost supus unor exceptii firesti pentru o perioada de început a codificărilor în această materie.Astfel, Pactul referitor la drepturile civile si politice din anul 1966, desi stabileste ca dreptul la viată este inerent persoanei umane si trebuie ocrotit prin lege si că nimeni nu poate fi privat de viata sa în mod arbitrar4, precizează, că în tările în care pedeapsa cu moartea nu a fost abolită ,,o sentintă de condamnare la moarte nu poate fi pronuntata decît pentru crimele cele mai grave, în conformitate cu legislatia în vigoare în momentul în care a fost comisă ( ) pedeapsa ( ) aplicată ( ) în virturea unei hotărîri definitive pronuntată de un tribunal competent5’’. Pactul nu permite totusi pronuntarea sentintelor de condamnare la moarte pentru crime comise de persoane sub vîrsta de 18 ani si nici executarea acestor sentinte împotriva femeilor gravide.

Conventia Europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertătilor fundamentale, devansînd cu mult timp Pactul referitor la drepturile civile si politice, stabileste:

1.Dreptul oricărei persoane la viată este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod intentionat, în afară de executarea unei sentinte capitale pronuntate de către un tribunal în cazul în care infractiunea este sanctionată de lege cu această pedeapsă.

Concluzionînd asupra prevederilor celor 2 instrumente juridice internationale, rezultă că pedeapsa cu moartea a rămas o realitate în multe tări, chiar dacă, declarativ se cerea abolirea acesteia de fiecare stat în parte. Este motivul pentru care, si în plan european, si în plan universal au apărut preocupări pentru adoptarea unor tratate prin care pedeapsa cu moartea să fie abolită, initial, cel putin în timp de pace.

Prima încercare s-a materializat în cadrul Consiliului Europei, prin adoptarea unui protocol aditional la Conventia Europeana pentru apărarea drepturilor omului si libertătilor fundamentale, în 1983-Protocolul nr. 6 privind abolirea pedepsei cu moartea6. Potrivit acestuia, pentru prima data în Europa si în lume, într-un document juridic international, ,,pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă si nici executat”7. Totusi protocolul permite statelor părti sa prevadă în legislatia lor “ pedeapsa cu moartea pentru acte comise în timp de război sau de pericol iminent de război”8.

În plan universal, în cadrul ONU ,un document similar a fost adoptat în anul 1989. Este vorba despre al doilea protocol facultativ la Pactul international prvind drepturile civile si politice vizînd abolirea pedepsei cu moartea9.

Cu ocazia celebrării a 50 de ani de la adoptarea Conventiei europene a drepturilor omului, Conferinta ministeriala europeană pentru drepturile omului, desfasurată la Roma în noiembrie 2000 s-a pronuntat pentru abolirea generala a pedepsei cu moartea, cerînd printr-o rezolutie10 adoptarea unui protocol aditional la Conventia a drepturilor omului care să excludă pedeapsa cu moartea pentru acte comise în timp de război sau de pericol iminent de război. Astfel, la 3 mai 2002 a fost deschis statelor membre ale Consiliului Europei protocolul nr. 13 la Conventia Europeană pentru abolirea pedepsei cu moartea în orice circumstanta.