Drepturile și Obligațiile Funcționarilor Publici

FUNCŢIA PUBLICĂ ŞI FUNCŢIONARII PUBLICI.

DEFINIŢIE ŞI REGLEMENTARE

Funcţia publică, aşa cum o defineşte legiuitorul, reprezintă “ ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică, de către administraţia publică centrală şi locală”.

Persoana numită într- o funcţie publică şi investită în mod legal cu atribuţiile acesteia, titulară de drepturi şi obligaţii chemată să le exercite în scopul realizării competenţei autorităţii publice sau instituţiei publice din care face parte este funcţionarul public.

Legea la care trimite Constituţia pentru reglementarea statutului juridic al funcţionarului public este Legea nr. 188/ 1999 privind Statutul juridic al funcţionarului public cu modificările ulterioare, republicată în urma modificărilor care i s- au adus prin Legea nr. 161/ 2003 care reprezintă astfel legea- cadru în materie. Ultimele modificări aduse reglementării privind statutul juridic general al funcţionarului public s- au realizat prin Legea nr. 251/ 2006, prin Legea nr. 442/ 2006, precum şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/ 2008.

Prevederile Legii privind Statutul funcţionarilor publici se completează cu cele ale legislaţiei muncii, potrivit normei exprese de trimitere la art. 93 al ei “ dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice”. Această modalitate de completare a normelor juridice reprezintă aplicarea în materia legislativă a principiului de drept specialia generalibus derogant, conform căruia acolo unde normele speciale date de legislaţia în materie funcţiei şi a funcţionarilor publici lipsesc ori nu cuprind prevederi contrare, se aplică normele în domeniul legislaţiei muncii, ce devin, astfel, norme cu aplicabilitate generală.

DREPTURILE FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Privitor la drepturile ce incumbă funcţiei se impun unele precizări. În primul rând, exercitarea acestor drepturi faţă de cei administraţi se face în limitele competenţei legale ce revine autorităţii executive din care face parte funcţionarul, neputându- se exercita alte drepturi specifice altor organe decât cele conferite de propria lege de organizare, de normele speciale, de dispoziţiile ierarhice.

În al doilea rând, funcţionarul exercitând un drept legal conferit, cealaltă parte a raportului juridic trebuie să urmeze o conduită conformă interesului ocrotit juridic, în caz contrar, suportând consecinţele nerespectării legii.

În al treilea rând, faţa de lege şi alte reglementări, respectivele drepturi au un caracter obiectiv, iar nu subiectiv, lăsate la aprecierea titularului lor, motiv pentru care ele sunt adevărate îndatoriri pentru funcţionar care este obligat să- şi exercite competenţa, neavând în cele mai multe cazuri, libertatea de apreciere în conduita pe care o adoptă. Dimpotrivă, neexercitarea drepturilor legal conferite, exercitarea lor necorespunzătoare, ca şi împiedcarea exercitării lor, sunt sancţionate în persoana celui vinovat, fie el titularul funcţiei, superior sau inferior ierarhic, fie terţa persoană intrată în raportul juridic, ca abateri de serviciu sau în legatură cu serviciul, sub forma răspunderii disciplinare, administrative, penale ori patrimoniale.

Odată cu numirea şi depunerea jurământului, persoana candidată la funcţia publică devine funcţionar public debutant, urmând ca la încheierea perioadei de stagiu să devină funcţionar public definitiv.

Funcţionarul public debutant are următoarele drepturi specifice care sunt prevăzute în Statut, cât şi în art. 103 al H.G. nr. 611/ 2008 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici:

- să fie sprijinit şi îndrumat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu pe parcursul perioadei de stagiu;

- să i se stabilească atribuţii de serviciu al căror nivel de dificultate şi complexitate să crească gradual pe parcursul perioadei de stagiu;

- să i se asigure timpul necesar pregătirii individuale, în scopul dobândirii cunostinţelor teoretice şi a deprinderilor practice necesare exercitării unei funcţii publice şi să participe la formele de pregătire profesională organizate pentru funcţionarii publici debutanţi;

- să i se asigure, prin grija autorităţii sau instituţiei publice, accesul la sursele de informare utile perfecţionării sale;

- să participe la formele de pregătire organizate pentru funcţionarii publici debutanţi.