Drepturile si obligatiile functionarilor publici

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Drepturile si obligatiile functionarilor publici.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Noțiunea de funcționar public

Pentru a-și realiza funcțiile pentru care au fost create, serviciile publice sunt dotate, încă de la înființare, cu funcții publice care sunt acele grupări de atribuții, puteri și competențe, stabilite potrivit legii, în cadrul serviciilor pubice înființate în scopul satisfacerii, în mod continuu și permanent, de către funcționarii publici numiți sau aleși în aceste funcții, a intereselor generale ale societății.

Așadar, pentru ca serviciile publice să-și realizeze sarcinile pentru care au fost organizate este necesar ca funcțiile publice - acele grupări de atribuții, puteri și competențe - să fie ocupate de persoane fizice cu o pregătire de specialitate, care să realizeze, în practică, sarcinile serviciilor publice, astfel, cum acestea sunt grupate în funcțiile publice cu care au fost dotate, încă de la înființarea serviciilor pubice. Persoanele fizice care ocupă, în condițiile legii, funcțiile publice din cadrul serviciilor publice se numesc funcționari publici.

De la această regulă fac excepție persoanele fizice care alcătuiesc organele reprezentative ale statului - cele două camere ale Parlamentului -, ale județului - consiliile județene - și ale comunelor - consiliile locale - care nu au calitatea de funcționari publici pentru că:

- Ei sunt reprezentanții țării, județului sau comunei;

- Activitatea pe care o desfășoară este nepermanentă, limitată în timp (de regulă, la 4 ani);

- Prin modul de lucru (numai în sesiuni) și alte trăsături, se deosebesc de funcționarii publici.

Fața de regulă și de excepția de la ea, se consideră că sunt funcționari publici persoanele fizice, care au numai cetățenia română și domiciliul în țară și care dețin, în condițiile legii, o funcție publică într-un serviciu public al statului, județului sau comunei.

Noțiunea de funcționar public a fost definită, pentru prima dată în legislația noastră, în Legea pentru Statutul funcționarilor publici din 19 iunie 1923 , care, în art. 1 prevedea: „Sunt funcționari publici cetățenii români, fără deosebire de sex, care îndeplinesc un serviciu public permanent (civil și eclesiastic) la stat, județ, comună sau la instituțiile al căror buget este supus aprobării Parlamentului, Guvernului sau consiliilor județene și comunale”.

Această definiție a fost criticată atât de Prof. P. Negulescu , cât și de Conf. J. Vermeulen . Mai mult, în același loc, Prof. P. Negulescu, dând o altă definiție noțiunii de fncționar public, arată că „funcționarii publici sunt acei cetățeni care, fiind numiți de autoritatea competentă și învestiți în mod legal cu atributele funcțiilor lor, prestează în mod permanent o anumită activitate, ce nu este exclusiv manuală, în scop de a face să funcționeze un serviciu public în schimbul unui salariu plătit periodic”, iar Prof. A. Teodorescu susținea că „funcționarul public este persoana care, în schimbul unei remunerații îndeplinește sau colaborează în mod permanent la îndeplinirea unui serviciu public depinzând de autoritatea administrativă a statului, județelor sau comunelor.”

În literatura de specialitate dinainte de Revoluția din Decembrie 1989, Conf. Dr. A. Iorgovan definea noțiunea de funcționar public de stat ca fiind „persoana fizică, care este învestită în mod legal, prin actul de voință unilaterală a unui organ de stat, cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei funcții de stat, în vederea realizării competenței organului din strctura căreia face parte funcția respectivă. ”

Pornind de la constanta că persoana fizică ce ocupă, în condițiile legii, o funcțiune publică, este funcționar public și de la prevederile constituționale și legale cercetate, încercăm să desprindem câteva elemente care să ne conduc la o definiție proprie. Astfel:

a) toate serviciile publice, instituțiile publice și regiile autonome de interes public - sunt dotate, încă de la înființare, cu funcții publice;

b) pentru ca o persoană să poată ocupa o funcție publică este necesar ca aceasta să fie cetățean român;

c) pentru a putea fi numit funcționar public este necesar ca persoana respectivă să aibă vârsta de cel puțin 18 ani împliniți, dacă legea specială nu cere o altă vârstă;

d) unele acte normative cer ca persoana fizică ce urmează să devină funcționar public să posede anumite studii - superioare, liceale sau generale - , iar altele cer o anumită pregătire de specialitate cum ar fi: de jurist, economist,medic, inginer etc;

e) investirea într-o funcție publică se face pe bază de concurs ori ca urmare a alegerii;

f) persoana fizică ce ocupă o funcție publică trebuie să desfășoare o activitate continuă și permanentă, evident cu răspunderea programului de lucru al serviciului respectiv;

g) pentu activitatea depusă, persoana fizică are dreptul la un salariu stabilit potrivit legii, pentru a se întreține pe el și familia lui;

h) pe durata ocupării funcției publice, persoana fizică are anumite drepturi și obligații;

i) cu excepția funcționarilor publici care, potrivit legii, sunt inamovibili, toți funcționarii publici se bucură de stabilitate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drepturile si obligatiile functionarilor publici.docx

Bibliografie

1. Valentin I. Prisacaru: Tratat de drept administrativ român - partea generală- (ediția a 2-a revăzută și adăugită)