Efectele Declarației de Apel și de Recurs

Declararea apelului sau a recursului presupune o continuare a judecării cauzei de către instanţa ierarhic superioară. Folosirea acestor căi de atac ordinare produce unele efecte pe care legea procesuală penală le precizează. Astfel, din dispoziţiile art. 370-373 şi art. 3855-3858 C. proc. pen. rezultă că apelul şi recursul au următoarele efecte:

- efectul suspensiv;

- efectul devolutiv;

- efectul neagravant;

- efectul extensiv.

1.1. Efectul suspensiv de executare

Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, dispoziţiile sale penale şi civile nu sunt executorii, deoarece acestea pot fi înlăturate, schimbate sau modificate în calea de atac ordinară a apelului sau a recursului. Astfel, cât timp curge termenul de apel sau de recurs, executarea tuturor dispoziţiilor din hotărârea penală este suspendată faţă de toate părţile din proces. Durata acestei suspendări poate fi:

o mai scurtă şi unitară – dacă termenul de apel sau de recurs curge de la pronunţarea hotărârii pentru toate părţile din proces, precum şi pentru procuror;

o mai lungă şi neuniformă – dacă termenul începe să curgă pentru unele părţi de la data comunicării unei copii după dispozitivul hotărârii, iar pentru procuror de la data primirii dosarului la parchet în vederea exercitării căii de atac.

Dacă s-a declarat apel sau recurs, hotărârea rămâne nedefinitivă până când apelul sau recursul este retras sau soluţionat. Astfel, spre deosebire de curgerea termenului de apel sau de recurs, care suspendă executarea tuturor dispoziţiilor penale şi civile ale hotărârii pronunţate, declararea căii de atac ordinare suspendă numai dispoziţiile privind persoana care l-a declarat şi calitatea sa procesuală. În acest sens, dacă a declarat apel sau recurs numai partea responsabilă civilmente, este suspendată executarea doar a dispoziţiilor civile din hotărârea atacată şi numai faţă de această parte

Potrivit art. 370 şi art. 3855 C. proc. pen., apelul sau recursul declarate în termen sunt suspensive de executare atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel.

Efectul suspensiv poate fi definit ca fiind acel efect juridic al apelului şi recursului declarat în termen care constă în amânarea producerii consecinţelor juridice ale hotărârii atacate până la judecarea apelului sau recursului

Efectul suspensiv înseamnă că hotărârea judecătorească nu poate deveni definitivă şi nici nu poate fi executată în cursul termenului de apel sau de recurs şi pe toată perioada soluţionării lor. El operează ope legis în cazul unui apel sau recurs declarat în termen.

Efectul suspensiv al apelului sau al recursului operează în situaţia în care:

1) se declară o cale de atac, chiar şi dacă aceasta este neîntemeiată. În acest sens avem în vedere faptul că efectul suspensiv al căii de atac ordinare are un caracter absolut;

2) calea de atac a apelului sau a recursului este declarată în termen – apelul sau recursul tardiv nu produce nici un efect şi, deci nu este suspensiv de executare. Astfel, în cazul repunerii în termen ori al apelului şi recursului peste termen, legea prevede că instanţa sesizată poate suspenda executarea hotărârii atacate, recunoscând astfel că apelul sau recursul tardiv nu este suspensiv de executare;

3) nu există vreo dispoziţie legală care prevede altfel – declaraţia de apel sau de recurs suspendă executarea hotărârii atacate în raport cu devoluţia pe care o produce.

De la această regulă legea prevede unele excepţii, în cazul repunerii în termen şi al apelului sau al recursului peste termen , când suspendarea hotărârii atacate este lăsată la aprecierea instanţei. Astfel, dispoziţia ca inculpatul să fie de îndată pus în libertate este nelegală, fiind contrară, în cazul în care declară recurs, conform art. 1401 C. proc. pen., deoarece operează efectul suspensiv al recursului prevăzut de art. 3855 C. proc. pen.

Este suspensiv de executare şi recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii arestării preventive a inculpatului. În literatură s-a pus problema până când operează suspendarea. Considerăm că aceasta operează numai cât durează mandatul de arestare care nu a mai fost prelungit.

Efectul suspensiv poate fi total sau parţial , limitat la anumite dispoziţii din hotărârea atacată.

Apelul sau recursul inculpatului sau procurorului suspendă executarea atât a laturii penale, cât şi a laturii civile, dar apelul şi recursul părţii civile şi a părţii responsabile civilmente suspendă executarea numai a laturii civile a procesului penal, iar apelul sau recursul părţii vătămate suspendă numai executarea laturii penale