Efectele drepturilor dobândite potrivit legii străine

INTRODUCERE

Recunoaşterea internaţională a drepturilor în dreptul internaţional privat înseamnă respectarea şi ocrotirea ulterioară a drepturilor dobândite la un moment dat, în condiţiile unui anumit sistem naţional de drept, de către autorităţile publice din alt stat

În dreptul internaţional privat român, potrivit art. 9 din Legea nr. 105/1992 , singura condiţie care se pune pentru recunoaşterea drepturilor câştigate în ţară străină este ca acestea să nu fie contrare ordinii publice de drept internaţional privat român.

Legea străină poate fi aplicabilă formării, modificării, transmiterii sau stingerii unui drept ori dreptul numai se invocă fiind dobândit în străinătate.

1.1 NOŢIUNEA DE DOBÂNDIRE A DREPTURILOR

Apariţia dreptului conflictual nu a însemnat şi recunoaşterea generală a drepturilor câştigate. În absenţa unei distincţii între conflictele de legi în spaţiu şi conflictele de legi în timp şi spaţiu, aplicarea dreptului străin a prezeritat unele particularităţi.

În şcoala franceză a statutelor, drepturile câştigate au fost admise doar parţial. Potrivit teoriei lui D'Argentre, statutele se grupau în reale, personale şi mixte.

Statutele reale şi mixte sînt teritoriale, aplicindu-se numai pe teritoriul provinciei în care erau edictate. Spre deosebire de ele, statutele personale sunt extra-teritoriale, drepturile câştigate în baza lor fiind recunoscute în celelalte regiuni cutumiare. Astfel, capacitatea generală a persoanei era supusă legii personale. Pentru extinderea recunoaşterii drepturilor câştigate, în anii următori, s-a recurs la anumite mijloace de tehnică juridică. Prin utilizarea calificării, numeroase statute au fost incluse în categoria celor personale. Tot astfel, regimul matrimonial prevăzut de cutuma unei provincii, fiind inclus în categoria contractelor, a fost recunoscut si în celelalte regiuni cutumiare.

În şcoala olandeză apare noţiunea de drepturi câştigate, care a fost utilizată de către Ulrich Huber. Dar efectele drepturilor câştigate erau limitate. Toate statutele sunt teritoriale, aplicându-se persoanelor şi bunurilor care se găsesc pe teritoriul ţării. În măsura în care este necesar, se admite însă aplicarea dreptului străin, pe baza formulei comitas gentium. Judecătorul are posibilitatea să aprecieze în mod concret recunoaşterea drepturilor dobândite în altă ţară, conform legii străine. Aplicarea dreptului străin se identifică astfel cu recunoaşterea drepturilor câştigate.

În şcoala anglo-americană se aplică principiul teritorialităţii legilor, preluat de la juriştii olandezi. Normele conflictuale având un caracter intern, instanţele vor lua în considerare numai legea proprie. Instanţele recunosc însă drepturile câştigate în altă ţară, daca sunt valabile în temeiul legii străine. Mai mult, instanţele aplică legea străină şi în conflictele de legi în spaţiu.

Formularea generală a teoriei drepturilor câştigate a fost preconizata de Antoine Fillet. Potrivit concepţiei sale, ştiinţa dreptului internaţional privat studiază condiţia juridică a străinilor, conflictele de legi şi drepturile câştigate. Întrucât în situaţia naşterii raportului juridic nu intervine nici un conflict ori conflictul se soluţioneaza prin aplicarea uneia din legile concurente, drepturile câştigate sunt distincte de conflictele de legi. Drepturile câştigate în baza, unei anumite legi trebuie recunoscute pretutindeni. În caz contrar, situaţiile juridice, dobândite într-o ţara ar fi lipsite de efecte în altă ţară. Recunoaşterea drepturilor reglementar căştigate se impune prin prisma unui principiu natural şi autonom al dreptului internaţional privat.

Teoria lui Pillet a fost criticata de Pierre Arminjon, care a demonstrat că drepturile câştigate reprezintă doar o formă a conflictelor de legi. Cu excepţiile de rigoare, conflictele de legi în timp şi spatiu se soluţionează după regulile stabilite pentru conflictele de legi în spaţiu. Recunoaşterea unui raport format în străinătate se explică prin faptul că după dreptul conflictual al ţării forului, legea străină este singura competentă în cauză.