Egalitate de șanse între bărbați și femei

ARGUMENTUM

Principalele probleme care preocupa cetatenii Uniunii Europene, Uniune la care este invitata sa adere si România în 2007, sunt: locurile de munca, cresterea nivelului de trai, mediul înconjurator si nu în ultimul rând si mentinerea relatiilor sociale. În conditiile actuale în care sunt înregistrate numeroase probleme economice sunt afectate salariile, pensiile deci chiar nivelul de trai are de suferit în mod considerabil.

Daca nu se actioneaza imediat, valorile sociale si modelul social vor deveni nefumctionale. În fata cresterii competitiei internationale si a îmbatrinirii populatiei, cresterile vor putea sa ajunga doar la 1% pe an, ceea ce înseamna mai putin de jumatate din evolutia de astazi.

Pentru a se evita acest lucru, Sefii de state care fac parte din Uniunea Europeana au lansat o serie de reforme la nivel national si european ( Lisabona 2000- revizuita) care au menirea ca pâna în 2010 sa faca din Uniunea Europeana cea mai dinamica si cea mai competitiva economie din lume, punându-se accent pe sustinerea cercetarii si inventiilor, prin imbunatatirea educatiei, etc.

Uniunea Europeana nu va putea sa creasca productivitatea si numarul celor care lucreaza daca statele membre nu îsi vor îndeplini partea lor de atributiuni, în sensul ca acestea trebuie sa-si alinieze politica interna la obiectivele U.E. Astel se ajunge la nevoia unei armonizari între legislatia europeana si cea interna a statelor membre The European Union cannot boost productivity and employment if Member States do not do their part .

Este stiut ca la ora actuala ca printre problemele Uniunii în ceea ce priveste politica salariala este si aceea ca doar 55% dintre femei lucreaza, dezideratul imediat fiind a se ajunge în 2010 la 60%. Pentru aceasta este necesara si înlaturarea discriminarilor dintre femei si barbati, prin asigurarea unui climat de egalitate între acestia.

CAPITOLUL I

DREPTUL SOCIAL EUROPEAN - CONSIDERATII GENERALE

1. Obiectul si problematica social european

Conceptul prevalent al dreptului social european priveste pe de o parte ansamblul de reguli adoptate de organismele europene referitoare la relatiile individuale si colective de muncã si la securitatea socialã, iar pe de altã parte cercetãrile doctrinarilor strãini si români care au fundamentat aceastã ramurã a dreptului si au gãsit solutii relativ la edictarea si aplicarea conventiilor, tratatelor, recomandãrilor adoptate si ratificate de statele membre.

Dreptul social european are ca obiectiv înfiintarea, existenta si functionarea institutiilor sociale internationale si se constituie în principal din reglementãri în materie adoptate în principal de cãtre Organizatia Internationalã a Muncii, Consiliul Europei, Comunitãtile Europene si Uniunea Europeanã.

Dreptul social european include în sfera sa de reglementare relatiile sociale de muncã si celelalte raporturi sociale indisolubil legate de acestea, ale lucrãtorilor (salariatilor) care presteazã o muncã utilã în folosul societãtilor, institutiilor, fundatiilor, întreprinderilor si în general pentru unitãtile economice si agentii de muncã din statele europene precum si jurisdictia comunitarã.

Examinând obiectul si problematica dreptului social european constatãm cã aceastã disciplinã include si raporturi juridice apartinând dreptului securitãtii sociale, referitoare la protectia socialã si la protectia persoanelor împotriva unor riscuri sociale.

Aceste raporturi juridice apartinând dreptului securitãtii sociale «au suficiente legãturi pentru a fi înglobate în cadrul dreptului social».

Raporturile juridice individuale si colective de muncã impun pentru a se forma «vointã si capacitate», materializate prin încheierea unui contract individual sau colectiv de muncã .

Problematica dreptului social comunitar pe care atât legea românã cât si reglementãrile adoptate de Uniunea Europeanã o considerã necesarã trebuie sã tinã seama de scopul sau de motivul încheierii raportului juridic individual sau colectiv de muncã.

Ramura dreptului constituitã în principal de normele juridice care reglementeazã relatiile sociale în cadrul statelor europene alcãtuieste obiectul dreptului social european.

Relatiile sociale de muncã includ în continutul lor notiunea de muncã prestatã si remuneratie, retributie sau salariu, reprezentând ceea ce obisnuit numim raporturi de muncã sau raporturi juridice de muncã.

În general, raporturile juridice de muncã au asadar ca obiect totalitatea relatiilor care se formeazã între oameni pe baza aplicãrii directe a fortei de muncã la mijloacele de productie.

Altfel spus relatiile care se stabilesc între oameni în legãturã directã cu aplicarea fortei de muncã asupra mijloacelor de productie, în scopul realizãrii procesului de muncã, poartã denumirea de raporturi sociale de muncã. Raporturile sociale de muncã se stabilesc pe baza fortei de muncã,continutul lor nemijlocit fiind munca. Munca este inseparabilã de existenta omului iar atunci

când este prestatã în folosul altuia si sub autoritatea acestuia i se aplicã în principiu, raporturi juridice de drept social.